2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acául, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr acaule, ngr ἄϰαμλος] (D. plante) 1-2 Care este fără de cotor sau cu cotor invizibil.

ACAÚL, -Ă adj. (Bot.; despre plante) Fără tulpină aparentă. [Pron. -ca-ul. / < fr. acaule, cf. gr. a – fără, kaulos – tulpină].

ACAÚL, -Ă adj. (despre plante) fără tulpină aparentă. (< fr. acaule)

acắu sn [At: LB / Pl: acáuă / E: mg akó] (Trs) Măsură de capacitate mai mare decât vadra Si: (Ban) acov.

acắŭ n., pl. ắĭe (ung. akó d. slovacu okov, găleată cu buza ferecată, vsl. okovĭ, legăturĭ de fer. V. acov. Cp. și cu alov, halău și arșov, arșaŭ). Trans. Găleată. Acov.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acău (-áuă) s. n. – Măsură de capacitate (= 56 litri) folosită pe vremuri în Trans. < Mag. akό, din sl. okovῠ, cf. sb., cr. akov (Miklosich, Fremdw, 73; Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 475; Berneker 26).[1]

  1. Plural atipic. Pentru declinare vedeți ambele lexeme: acău și acăuă. gall
Intrare: acaul
acaul adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acaul
  • acaulul
  • acaulu‑
  • acau
  • acaula
plural
  • acauli
  • acaulii
  • acaule
  • acaulele
genitiv-dativ singular
  • acaul
  • acaulului
  • acaule
  • acaulei
plural
  • acauli
  • acaulilor
  • acaule
  • acaulelor
vocativ singular
plural
Intrare: acău
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acău
  • acăul
  • acău‑
plural
genitiv-dativ singular
  • acău
  • acăului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)