acául, ~ă a [At: DA / Pl: ~i, ~e / E: fr acaule, ngr ἄϰαμλος] (D. plante) 1-2 Care este fără de cotor sau cu cotor invizibil.

ACAÚL, -Ă adj. (Bot.; despre plante) Fără tulpină aparentă. [Pron. -ca-ul. / < fr. acaule, cf. gr. a – fără, kaulos – tulpină].

ACAÚL, -Ă adj. (despre plante) fără tulpină aparentă. (< fr. acaule)

acắu sn [At: LB / Pl: acáuă / E: mg akó] (Trs) Măsură de capacitate mai mare decât vadra Si: (Ban) acov.

acău (-áuă) s. n. – Măsură de capacitate (= 56 litri) folosită pe vremuri în Trans. < Mag. akό, din sl. okovῠ, cf. sb., cr. akov (Miklosich, Fremdw, 73; Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 475; Berneker 26).^[1]

acắŭ n., pl. ắĭe (ung. akó d. slovacu okov, găleată cu buza ferecată, vsl. okovĭ, legăturĭ de fer. V. acov. Cp. și cu alov, halău și arșov, arșaŭ). Trans. Găleată. Acov.