8 definiții pentru acanthus

ACÁNTĂ s. (BOT.; Acanthus longifolius) (pop.) talpa-ursului.

TÁLPĂ s. 1. (ANAT.) plantă, (prin Transilv.) tablă. (~ a piciorului.) 2. (CONSTR.) tălpoi, (reg.) subtoi, (prin Olt. și Ban.) bălvan, (prin Transilv., nordul Munt., nordul Olt. și Dobr.) temei. (~ casei.) 3. (TEHN.) tălpig, (rar) patină (pop.) fălcea, (reg.) tălpeț, (Olt. și Munt.) plaz. (~ la sanie.) 4. (TEHN.) colac. (~ la o roată.) 5. (TEHN.; la pl.) butuci (pl.), plazuri (pl.), (reg.) craci (pl.), drugi (pl.), fofeze (pl.), grindeie (pl.), lemne (pl.), tălpeți (pl.). (~ la războiul de țesut.) 6. v. butuc. 7. (TEHN.) călcător, (pop.) tălpigă. (~ la scaunul dogarului.) 8. (TEHN.) (reg.) pod. (~ la joagăr.) 9. v. plaz. 10. v. grindei. 11. (BOT.) talpa-gâștei (Leonurus cardiaca) = (reg.) apucătoare, cătușniță, cervană, somnișor, buruiana-orbalțului, buruiană-de-bleasnă, coada-leului, creasta-cocoșului, iarba-cășunăturii, iarbă-de-dat, iarbă-flocoasă, laba-lupului; talpa-lupului (Cheiturus marubiastrum) = (reg.) poala-Sfintei-Mării; talpa-ursului = a) (Acanthus longifolius) (reg.) matrună, pălămidă, brânca-ursului; b) (Heracleum palmatum) plăcinta-porcului.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACANTHUS L., ACANTA, fam. Acanthaceae. Gen orginar din Africa, Asia, sudul Europei, peste 20 de specii, perene, erbacee sau lemnoase. Flori sesile, liliachii, albe sau roz; apar la subsuoara unei bractei, într-un spic deosebit de frumos. Tulpini drepte, frunze mari, lobate, dințate neregulat pe margini.

A. caroli-alexandri Hausskn. Specie ce înflorește vara. Flori (corolă albă-roz, caliciul violet) în spice compacte. Înaltă pînă la 30 cm, cu tulpină dreaptă, cilindrică, păroasă, sărăcăcios îmbrăcată cu frunze. Frunze (lungi de cca 30 cm și late pînă la 10 cm) lanceolate, verzi-închise, cu peri moi pe partea inferioară. Este rezistentă iarna.

A. longifolius Poir. (syn. A. mollis hori). Specie care înflorește (flori albe-roșietice) vara. Înaltă pînă la 0,80 m, glabră, simplă. Frunze lobate, lobii alungit-eliptici, dentați, cu spini scurți în vîrf; acoperite cu peri moi (Pl. 1, fig. 6).

A. mollis L. Specie care înflorește vara. Flori albe sau lila-roz, sesile, în axa unor bractee adînc-dințate, ovat-acute, spinoase, mai scurte decît caliciul; dispuse într-un spic lung de cca 0,45 m. Corolă în formă de tub cu o singură buză, ce se îngustează în partea inferioară și trilobată în treimea superioară. Frunze mari, ovate, lungi pînă la 0,50 m, marginile ondulate, lobate, inegal-dințate. Tulpini pînă la 1,20 m înălțime.

A. montanus (Nees) T. And. Specie care înflorește în dec.-febr. Flori de culoare albă-roz. Arbore sau arbust, întotdeauna verde, înalt de cca 1,80 m. Frunze oblonge, lobate (lungi de cca 28 cm), verzi-măslinii, groase, cu țepi pe margini. Aclimatizată la noi este o plantă de apartament foarte decorativă.

Acanthus arboreus Forsk. Specie care înflorește primăvara devreme. La bază, corola este albă, iar la partea superioară, roșie-carmin. Arbore întotdeauna verde, înalt de 5-6 m. Nu rezistă iarna în aer liber.

Intrare: acanthus
acanthus
termen biologic (I2)

O definiție încorporată

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

TÁLPĂ, tălpi, s. f. I. 1. Partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul. ◊ Expr. A o apuca la talpă sau a-și lua tălpile la spinare = a pleca, a o șterge. Arde focul la tălpile picioarelor, se spune când cineva este amenințat de o primejdie. (Reg.) A fi sau a (se) scula, a (se) pune în tălpi = a (se) scula din pat; p. ext. a (se) pune în mișcare, în acțiune. ♦ Compuse: talpa-gâștei = a) încrețiturile de la coada ochiului (la persoanele în vârstă); b) scris neîngrijit; c) plantă erbacee meliferă și medicinală, cu tulpina puternică, cu frunze lungi, cu flori mici, roz (Leonurus cardiaca); talpa-ursului = plantă erbacee cu frunze mari, spinoase și cu flori albe sau trandafirii, grupate în formă de spic (Acanthus longifolius); talpa-stâncii = mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, ramificată, cu flori mici, albe (Coronopus procumbens); talpa-lupului = plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). 2. Partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa (I 1). 3. Piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc. ◊ Talpă artificială = material fabricat, prin aglomerare cu lianți, din fibre de piele (provenite din deșeuri), fibre de celuloză și fibre textile, folosit ca înlocuitor pentru talpă (I 3), la branțuri, ștaifuri, bombeuri. II. 1. Lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; p. ext. temelie. ◊ Talpa casei = capul familiei, bărbatul. Talpa țării (sau a casei) = țărănimea (considerată în trecut ca temelie a țării, obligată să suporte tot greul îndatoririlor). Talpa iadului = a) (în basme) temelia iadului; mama căpeteniei dracilor; b) om foarte rău, păcătos; babă rea, vrăjitoare. ♦ Fig. Sprijin, bază, susținere. 2. Fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual. 3. Fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania. ♦ Lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă. ♦ Partea de dedesubt a corăbiei. ♦ Parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc. 4. Partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport. ♦ Spec. Partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazemă pe traverse. ♦ Spec. Parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării. ♦ Spec. Extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical. ♦ Spec. Partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog. ♦ Spec. Bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă. ♦ Spec. Parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice. – Cf. magh. talp.