2 intrări

6 definiții

acăstáĭe f., pl. ăĭ (d. acăstăŭ). Suc. Casă prea înaltă. V. cucurigu.

acăstắu [At: MÂNDRESCU, UNG. 30 / Pl: (1-2) -steie, (3) -stăi / E: ns cf mg cikasztó „care atârnă”, akasztofa „spânzurătoare”) 1 sn (Trs) Spânzurătoare. 2 sn (Reg) Lucrare de construcție de mari proporții. 3 sm (Fig) Persoană înaltă și subțire.

ACĂSTĂU s. v. spânzurătoare.

acăstắu (-téie), s. n.1. Spînzurătoare. – 2. Persoană înaltă, prăjină. < Mag. akasztó „care atîrnă” (DAR). În Trans.

acăstắu n., pl. ăĭe (ung. akasztó-fa, lemn de spînzurat, adică „spînzurătoare”: akasztani a spînzura). Nord. Spînzurătoare. Scrîncĭov (saŭ chear numaĭ un simplu leagăn orĭ scîndura pe care doĭ copiĭ se daŭ în cumpănă). Schele la o clădire. Iron. om prea înalt și slab (cocîrlă, prăjină).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

acăstắu s. v. SPÎNZURĂTOARE.

Intrare: acăstaie
acăstaie
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: acăstău
acăstău
substantiv neutru (N46) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acăstău acăstăul
plural acăstaie acăstaiele
genitiv-dativ singular acăstău acăstăului
plural acăstaie acăstaielor
vocativ singular
plural