Definiția cu ID-ul 889420:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABUZ, abuzuri, s. n. 1. Întrebuințare fără măsură a unui lucru; exces. Abuz de tutun. 2. Depășire a legalității; faptă incorectă, ilegală. La 1787 Nicolae Petre Mavrogheni făcu oarecare îmbunătățire în oștire, hotărînd și lefile slujbașilor și precurmînd abuzurile ce se introduseseră. BĂLCESCU, O. I 35. Abuz de autoritate (sau de putere) = delict săvîrșit de un funcționar sau de un organ administrativ care depășește limitele împuternicirii sale. Abuz de încredere = delict constînd în însușirea sau înstrăinarea fără drept a unui obiect încredințat de cineva spre păstrare. ◊ Loc. adv. Prin abuz = în mod abuziv. Numai prin abuz se poate da cuvîntului «a cauza» sensul de «a strica».