ABUREALĂ (pl. -eli) sf. 1 Abur ușor ce se așază pe un lucru: e rece, se cunoaște după abureala paharului (BR.-VN.) ¶ 2 Abur ce se ridică sau care iese dintr’un loc: o ~ ușoară se înalță de pe iarba înrourată; ori-ce umflătură e mai bine... s’o răsufli cu ~ de bozii (DLVR.) ¶ 3 🌦 Suflare lină (a vîntului), adiere: abureala zefirului (STAM.); văi și coline sînt înnecate de soarele arzător de Iuliu și nici o ~ de vînt (VLAH.) [aburi].