2 intrări

2 definiții

ablegá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ableágă

ablegá vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)

Intrare: ablegare
ablegare
substantiv feminin (F113) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ablegare ablegarea
plural ablegări ablegările
genitiv-dativ singular ablegări ablegării
plural ablegări ablegărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ablega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ablega ablegare ablegat ablegând singular plural
ablea ablegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ableg (să) ableg ablegam ablegai ablegasem
a II-a (tu) ablegi (să) ablegi ablegai ablegași ablegaseși
a III-a (el, ea) ablea (să) ablege ablega ablegă ablegase
plural I (noi) ablegăm (să) ablegăm ablegam ablegarăm ablegaserăm, ablegasem*
a II-a (voi) ablegați (să) ablegați ablegați ablegarăți ablegaserăți, ablegaseți*
a III-a (ei, ele) ablea (să) ablege ablegau ablega ablegaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)