abcés s.n. (med.) Colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. ◊ Abces cald (sau acut) = abces însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră. Abces rece = abces cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației. Abces urinos = abces produs prin infiltrația urinei în țesutul celular. • pl. -e / <fr. abcès; cf. lat. abscessus „furuncul”.