abbevilián, -ă s.n., adj. (arheol.) 1 s.n. Subetaj mijlociu al paleoliticului inferior, caracterizat prin apariția uneltelor din piatră în formă de migdale grosiere și disproporționate, cu margini puternic ondulate. 2 adj. Care aparține unei culturi din această perioadă, ale cărei resturi arheologice s-au descoperit în localitatea franceză Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă. 3 s.n. Serie de straturi arheologice din abbevilian. • sil. -li-an. pl. -ieni, -iene. / <fr. abbevillien; cf. nm. pr. Abbeville, oraș în N-V Franței.