abatáj s.n. 1 Operație de tăiere sau de extragere a unui minereu sau a unei roci dintr-un zăcămînt. ◊ Abataj frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului. Ciocan pneumatic de abataj v. ciocan. ♦ ext. Loc unde se execută această operație. 2 Operație de doborîre a arborilor într-o exploatare forestieră. 3 Tăiere, sacrificare a vitelor la abator. ♦ Ansamblu de operații făcute în abator de la introducerea animalelor în sala de tăiere pînă la tranșarea cărnii. 4 (mar.) Operație de înclinare a unei nave mici în vederea carenării, a reparării sau a curățării. • pl. -e. /<fr. abattage, it. abbattaggio.