ab- Elem. de compunere „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. • /<fr. ab-, abs-; cf. lat. ab, abs „departe de”.

AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

ab initio [abi’nitsio] loc. adv. De la capăt; de la început. • / < lat. ab initio.

ab intéstato loc.adj. (jur.; despre succesiuni) Care se află în situația absenței unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. • /<lat. ab intestato.

AB INTÉSTAT loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat)

AB ORÍGINE loc. adv. de la origine. (< lat. ab origine)

AB ÓVO loc. adv. de la începutul începuturilor. (< lat. ab ovo, de la ou)

*intestát, -ă adj. (lat. in-testatus, care n’a făcut testament). Jur. Care n’a făcut testament: a muri intestat.

ab inítio (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o-) loc. adv.; abr. a.i.

ab intéstat (lat.) loc. adv.

ab intestáto loc. adv.

AB INITIO (lat.) dintru început, de la capăt – A întreprinde sau a relata ceva ab initio.

AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine.