23 de definiții se potrivesc cu cel puțin două din cuvintele căutate

Dacă rezultatele nu sunt mulțumitoare, puteți căuta cuvintele separat sau puteți căuta în tot textul definițiilor.

AB INITIO (lat.) dintru început, de la capăt – A întreprinde sau a relata ceva ab initio.

ab initio [abi’nitsio] loc. adv. De la capăt; de la început. • / < lat. ab initio.

AB INITIO (lat.) = De la început.

A, ab, ad... Cu aceste prepoziții latine s-au format numeroase expresii. lată cîteva mai răspîndite: Ab absurdo (prin reducere la absurd); Ab antiguo (din vechime); Ab hoc et ab hac (de la aceasta și de la aceea); Ab imo pectore (din tot sufletul); Ab initio (de la început); Ab intestat (fără testament); Ab irato (sub imperiul mîniei); Ab origine (de la obîrșie); ș.a. Ad acta (la acte, la dosar); Ad gloriam (pentru glorie); Ad hominem (la om, personal); Ad honores (onorific, fără plată); Ad infinitum (la nesfîrșit); Ad interim (interimar, provizoriu); Ad libitum (după plac, pe alese); Ad litem (pentru un proces); Ad litteram (după literă, cuvînt cu cuvînt); Ad patres (referitor la strămoși); Ad perpetuam rei memoriam (spre veșnică amintire); Ad rem (la problemă, la obiect, precis); Ad unum (pînă la unul); Ad usum (după obicei); Ad valorem (după valoare); ș.a. A fortiori (cu atît mai mult); A minima (prea puțin); A priori (din cele dinainte); A posteriori (din experiență) ș.a.

ab initio (lat.) [ti pron. ți] (-ti-o-) loc. adv.; abr. a.i.

!initio (ab ~) (lat.) [ti pron. rom. ți] (desp. -ti-o) loc. adj., loc. adv.; abr. a.i. (greșeală ab initio, greșit ab initio)

+intestato (ab ~) (lat.) loc. adj., loc. adv.

AB-/ABS- pref. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. (< fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

Ab ovo (lat. „De la ou”, adică de la naștere, de la început) – Horațiu, Arta poetică, vers 147. Poetul latin îl laudă pe Homer că în Iliada a început povestea războiului Troiei de la minia lui Ahile și nu ab ovo, adică de la nașterea frumoasei Elena, care – pretinde legenda – s-a născut din oul Ledei. Horațiu a întîlnit expresia în graiul poporului, căci latinii, cînd voiau să spună „să începem cu începutul”, sau – cum zicem noi astăzi – „s-o luăm de la A”, foloseau formula ab ovo. LIT.

AB ORIGINE (lat.) de la origine, de la obârșie – A istorisi evenimentele ab origine.

AB ANTIQUE (lat.) din vechime; de demult – Faptul e cunoscut ab antique.

ab intestato loc. adv.

ab intestat (lat.) loc. adv.

ab- Elem. de compunere „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”. • /<fr. ab-, abs-; cf. lat. ab, abs „departe de”.

!intestat (ab ~) (jur.) (fr.) [pron. rom. abintestat] loc. adj., loc. adv. (moștenire ~, a deceda ~)

*intestát, -ă adj. (lat. in-testatus, care n’a făcut testament). Jur. Care n’a făcut testament: a muri intestat.

ABS- v. ab-.

AB OVO loc. adv. de la începutul începuturilor. (< lat. ab ovo, de la ou)

AB ORIGINE loc. adv. de la origine. (< lat. ab origine)

AB INTESTAT loc. adj. (jur.; despre o succesiune) care se află în absența unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. (< lat. ab intestat)

*AB INTESTATO loc. adv. lat. ⚖️ Fără a se fi făcut testament: moștenire ~; moștenitor ~.

+antiquo (ab ~) (lat.) [quo pron. rom. kvo] loc. adj., loc. adv. (drepturi ~, cunoscute ~)

ab intéstato loc.adj. (jur.; despre succesiuni) Care se află în situația absenței unui testament, situație în care legea reglementează transmiterea bunurilor. • /<lat. ab intestato.