5 definiții pentru așteamăt


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așteamăt av [At: HEM 2008 / E: nct cf șteamătă] 1 (Cu sens nesigur) Pe neașteptate. 2 (Îe) A se lua ~ul după... A urmări pe cineva. 3 (Îe) A umbla ~ul A umbla fără rost.

AȘTEÁMĂT adv. (Înv.) Încet, agale.

așteámătu și -ăt adv. (lat. ex-tĭmĭtus, rudă cu teamăt). Olt. Munt. În taĭnă, încet, pe ascuns: a se apropia, a călca așteamătu (Teod. P. P. 554, 566, 637).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

așteámăt adv. – Pe ascuns, pe furiș. Origine necunoscută. Cuvînt puțin folosit, pe care Iordan, RF, II, 276, a încercat să-l reducă la sb. štimati, din lat. aestimare „a aprecia”; și Pușcariu, Dacor., V, 411-20, la un lat. scema, din gr. σχῆμα, cf. schimă. Ambele ipoteze nu lămuresc semantismul. Cf. REW 7684a. Poate germ. anstimmend?


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

așteámăt adv. (reg.) deodată, subit

Intrare: așteamăt
așteamăt adverb
adverb (I8)
  • așteamăt