7 definiții pentru așezător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

așezător, ~oare a, smf [At: URECHE, L. I, 173/6 / V: (reg) așăz~, (îvr) așăzătoriu / Pl: ~i, ~oare / E: așeza + -(ă)tor] (Înv) 1 a Care (se) așază (1). 2 smf Persoană care (se) așază ceva. 3 smf (Tip; îs) ~ la tipar Paginator. 4 smf Ctitor. 5 smf Fondator al unui așezământ (26). 6 sm Descălecător Cf așeza (32-33). 7 smf Împăciuitor. 8 smf Persoană care s-a așezat (26-27) într-un anumit loc.

AȘEZĂTOR, -OARE, așezători, -oare, adj. (Arhaizant) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate; așezat. Fiecare pămîntean așezător [în Iași]... punea să i se clădească... acareturile și casa după fantazia momentului. SADOVEANU, Z. C. 79.

AȘEZĂTÓR, -OÁRE, așezători, -oare, adj. (Înv. și arh.) Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate. – Din așeza + suf. -(ă)tor.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AȘEZĂTÓR adj. v. fixat, sedentar, stabil, statornic.

AȘEZĂTÓR s. v. ctitor, fondator, întemeietor.

așezător s. v. CTITOR. FONDATOR. ÎNTEMEIETOR.

asezător adj. v. FIXAT. SEDENTAR. STABIL. STATORNIC.

Intrare: așezător
așezător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • așezător
  • așezătorul
  • așezătoru‑
  • așezătoare
  • așezătoarea
plural
  • așezători
  • așezătorii
  • așezătoare
  • așezătoarele
genitiv-dativ singular
  • așezător
  • așezătorului
  • așezătoare
  • așezătoarei
plural
  • așezători
  • așezătorilor
  • așezătoare
  • așezătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

așezător

  • 1. arhaizant Care s-a stabilit cu locuința într-o localitate.
    surse: DLRLC DLRM sinonime: așezat un exemplu
    exemple
    • Fiecare pămîntean așezător [în Iași]... punea să i se clădească... acareturile și casa după fantazia momentului. SADOVEANU, Z. C. 79.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • așeza + sufix -(ă)tor.
    surse: DLRM