3 definiții pentru Zoe


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ZOE, gr. Zωή „viață”. 1. – frecv. 2. Zoica (Dim Ard; Ștef). 3. Zoian, Zoița (Sur VII). 4. Zoița = Joița (17 B IV 54). 5. Cont. cu ziua Joi: Joița (Sd XV 236). 6. Formație de masculin: Zoic Mihai (17 B II 278); Zoicaru act; Zoican (Î Div).

Zoe Prenume feminin frecvent întîlnit astăzi, dar mult mai vechi în onomastica noastră, Zóe reproduce pe cale cultă gr. Zoé, cu semnificație clară pentru greci, care foloseau același cuvînt pentru „viață”. De origine indo-europeană, gr. zoe aparține aceleiași familii în care intră gr. bios (→ Zenovia), lat. vita și rom. viață, viu, vital (→ Vitalie), sl. jivu și rom. jivină, vietate, sanscr. jivas „viu”, engl. quick „viu, mobil, rapid”, germ. keck etc. Cum și cînd au început grecii să-l folosească pe Zoe cu funcție de nume personal? După cum atestă izvoarele se pare că numai în epoca creștină, o primă apariție a acestuia fiind semnalată chiar în veriunea grecească a V.T., Septuaginta, unde Zoe este folosit într-un pasaj al Genezei în locul lui → Eva, fiind vorba deci de o traducere a numelui ebraic. Preluat chiar și de către evreii care trăiau în ambianța elenistică, Zoe se răspîndește rapid în mediile creștine de limbă greacă datorită conceptului mistic al „vieții de apoi”, singura și adevărata viață spirituală a credinciosului (de ex., cultul martirilor și sfinților a fost fixat de biserică în ziua morții lor, considerată adevărată naștere). Din aceeași familie fac parte și Zoilos (nume purtat în sec. 4 î.e.n. de un filozof cinic și retor din Amphiopolis, cunoscut datorită atacurilor sale îndreptate împotriva operelor lui Homer și Platon și devenit simbol al criticului invidios, nedrept și negativist) și Zotikos „vital” (nume calendaristic întîlnit sporadic în onomastica noastră veche). Purtat și de două martire la Roma în sec. 2 – 3, Zoe s-a popularizat în Europa prin onomasticonul creștin. Prima atestare documentară a numelui, ajuns la noi prin intermediar slav, datează din sec. 15, sub forma diminutivală curentă și astăzi, Zoíca; se adaugă la acesta Zoița (uneori Joíța) și chiar masc. Zoic(an) – actual nume de familie. Zoe este forma cultă, corespunzătoare aceleia din vechea greacă, păstrată și în Occident. ☐ Fr. Zoé, it. Zoe, magh. Zoe, Zoja, bg. Zoi, Zoia, masc. Zoio, rus. Zoia.Zoe, împărăteasă a Bizanțului din sec. 11. ☐ Zoe nuvelă de G. Negruzzi, Zoe Trahanache din comedia lui I.L. Garagiale, O scrisoare pierdută.

BĂICOIANU, Zoe (1910-1987, n. Predeal), sculptoriță și ceramistă română. Prof. univ. la București. Monumente („Monumentul eroilor patriei”, în colab.), reliefuri („Dansul” de pe fațada teatrului de Operă și Balet din București, în colab.).

Intrare: Zoe
nume propriu (I3)
  • Zoe