Zenovia Strîns înrudit cu → Zenaida, dar și cu → Zoe, Zenóvia continuă în onomastica noastră numele pers. gr. Zenóbios, fem Zenobia. Prima parte a lui Zenobios, atestat în izvoare din sec 1 î.e.n., este Zen (→ Zenaida), cunoscut și din alte compuse antroponimice ca Zenogenes, Zenodotos, Zenodoros, Zenokrates, Zenophanes, Zenophilos etc.; a doua parte este bios „viață”, din aceeași mare familie a lat. vita, → Vitalie, gr. zoe, → Zoe, rus. jizni etc. Este interesant de amintit că Zenobios, dată fiind prezența lui mai ales în Orient, a fost considerat de unii specialiști, o adaptare grecească a unui nume oriental Zeináh sau Zeinát. Chiar dacă ipoteza s-ar dovedi adevărată, numele în discuție este o formație grecească, din elemente onomastice frecvente. Zenobios și Zenobia pătrund în onomasticonul creștin și se răspîndesc atît în apusul cît și în răsăritul Europei, prin cultul a doi martiri din Cilicia, frate și soră, în timpul împăratului Dioclețian. Preluate de slavi (sînt atestate de exemplu în Pomelnicul de la Horodiște din 1484), numele ajung și la noi, dar aparițiile documentare tîrzii și rare (sub formele masc. Zenovie, Zenobiu, fem. Zenovia, Zănove, Zănovica etc.) dovedesc nepopularitatea lor. Situația se menține neschimbată și în epoca noastră, cînd doar fem. Zenovia mai poate fi întîlnit sporadic, ca prenume. ☐ Germ. Zenobia, it. Zenobio, Zenobia, magh. Zenobia, bg., rus. Zinovii, Zinovia. ☐ Din istoria veche este binecunoscută o regină a Palmyrei (oraș și stat sclavagist, sec. 1 î.e.n., în Siria), Septimia Zenobia, soția lui Odenatth; după moartea acestuia, în anul 266 e.n., aliindu-se cu perșii, încearcă să creeze în Orient un mare stat independent de Roma, dar este învinsă de Aurelian în 272 și moare captivă la Roma.

Zenovi/a, -e v. Zinovia II 1.