Zaheu, sfânt, apostol, vameș iudeu din Ierihon, cunoscut din Noul Testament, pentru fapta sa de sinceră pocăință, prin renunțarea la avuția nedreaptă acumulată ca vameș și prin convertirea sa imediată, devenind unul dintre cei 70 de ucenici. Bis. l-a trecut în rândul sfinților și îl prăznuiește la 20 aprilie.

ZAHEU vameșul < ebr. Zakkaï «curat». 1. Zakheu (Syn). Zache₉ Paiș, ard. (Met 259); Zache/i (Moț), -u, ard. (11 – 13 C I 26); Zachia, act. 2. Zahe, Zaheu, Zahiiŭ (Ard); Zahiu act. 3. Zah, -a (Mar; Ard II 144); Zahu M. (Î Div) sau < Zaharia.