O definiție pentru Voicu

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

VOICU < blg. Boйкo I. 1. Voico (Dm; Rel; Cat; Ț-Rom 105). 2. Voicu și Voicul n. act.; -escu, -ești și -easa ss. 3. Voica f., frecv., doamna lui Pătrașcu cel Bun, etc. 4. Voichița -Maria, sau Vochița, doamna lui Ștefan cel Mare; Vochița f., olt. (AO IV 191). 5. Voiculici (17 B I 59); Voiculéci t. 6. Voiculan (17 B IV 132). 7. Voicuță b., munt. (Sd XXII; RI I 21). 8. Voicoaia f. (16 B II 56), marital. 9. Voicuț (17 B III 197). 10. Voichina b. (17 B I 167). 11. Cu sincopă: Vochin, D. act.; – Marin (An Pit 79). 12. Voican (Tec I; 16 B VI 339). 13. Voicucean 1626 (D Gorj). II. + -ea, -in, -iu, cf. blg. Boйцo: 1. Voice, -a (Drj 14, 56); Voicea, olt. (13 – 15 B 227; Cat; 17 B 1 90); – ard. (Paș); Voicescu și Voicioaia (Puc); Alvoicii (Paș). 2. Cf. Voca f. sec. al XVI-lea (P Gov f° 11); Vocea b. (17 B III 550, IV 278; Gorj 258). 3. Vociu act. 4. Voicelu (P Bor 52), pren. 5. Voicelea (17 B I 27). 6. Voicilaș, M. din Chiojdu (Drj 99). 7. Voicina b. (Hur 243). III. Din forma magh. Vajk < sl. Vojk: Vaicu, ard., 1780 (Paș). 2. Vaicotă (ib.).

Intrare: Voicu
Voicu nume propriu
nume propriu (I3)
  • Voicu