4 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SASCHIU, saschii, s. m. Numele a două plante erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu frunze persistente lucioase, una cu flori albastre (Vinca herbacea), cealaltă cu flori albastre, roșii sau albe (Vinca minor). – Din magh. szászfü.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
saschiu s. m., art. saschiul; pl. saschii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SASCHIU s. (BOT.; Vinca herbacea și minor) (reg.) brebenoc, cununiță, merișor, pervincă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SASCHIU s. v. garoafă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
VINCA L., SASCHIU, fam. Apocynaceae. Gen originar din Europa, Asia, cca 11 specii, erbacee sau arbuști, erecte sau tîrîtoare. Frunze opuse. Flori albastre, roșii sau albe, solitare, dispuse în axa frunzei, caliciul cu lacinii înguste, vîrf lung, ascuțit, corolă lungă, tubuloasă, cu limbul plan, concav, 5 petale mari, ovare mari, libere, fiecare cu cca cîte 5 semințe, fără peri.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Vinca herbacea Waldst. et Kit. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-violete, rar albe (sepale cilindrice cu peri pe margine, corolă cu tub lărgit, limb patent cu 5 diviziuni), lung-pedunculate în axa frunzei. Frunze opuse, spre baza plantei mici, ovate, sesile cu cîțiva peri pe margine, spre vîrf lanceolate, aspre, pe margine, în tinerețe. Plantă erbacee, perenă, cu tulpini foarte lungi, foarte ramificate, întinse pe sol, glabre, nu dezvoltă rădăcini, în fiecare an se usucă. Fructe, folicule cu semințe peltate.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Vinca major L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre (tub floral infundibuliform, cu 5 lacinii late, caliciul scurt-campanulat, glabru cu lacinii cilindrice, lungi) solitare, pedunculate, în axa frunzei. Frunze opuse, cu pețioli pînă la 1,3 cm lungime, lucioase, ovat-lanceolate, rotunjite la bază, uneori cordiforme, scurt-pețiolate, glabre, persistente, pînă la 7 cm lungime și 1,5 cm lățime. Semiarbust pînă la 30 cm înălțime, lujerii maturi pe sol, lungi (formînd covoare), de obicei nu dezvoltă rădăcini, lujerii tineri erecți.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Vinca minor L. Specie care înflorește primăvara. Flori albastre-violete sau albastre-deschis, roșii, rar albe (tub floral infundibuliform, caliciul infundibuliform cu laciniile lanceolate, glabre), lung-pedunculate, solitare, la subsuoara frunzelor. Frunze opuse, eliptice sau oblong-ovate, pețiolate, glabre, verzi-închis, lucioase, pînă la 4,2 cm lungime. Plantă pînă la 15 cm înălțime, lujeri lungi, repenți, la noduri dezvoltînd rădăcini, la bază lemnificate.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni