Victor-Emanuel m. rege al Sardiniei (1849), deveni rege al Italiei (1861), ocupă Roma (1870), unde muri (1820-1878).

VICTOR, lat. – „biruitor”. 1. Victor și Uictor (Syn). 2. Victor/a (P⁴); -ia doamna lui Leon vodă Tomșa; Victoriță b. olt., 1821 (Sd XXII). 3. Ipoc. mod. Vică, Vica; vechiu: Vica, P., diac, olt. (Sd VII 3). Vicul (16 B III 215); Vică f., ar (Fărș). 4. Vitorie f. (P⁶) din fam. Hurmuzachi; Vitora f. (P Bor 18, 27, 28, 41, 56). 5. + Micu: Mictor, I. buc., act.

Victor Prenume răspîndite, frecvente și apreciate astăzi, Víctor și Victória au semnificație clară pentru vorbitorii limbii române, care le pot pune ușor în legătură cu subst. victorie sau adj. victorios. Ca și cuvintele comune prin care pot fi înțelese, numele personale sînt de origine latină; în izvoarele din primele secole ale erei noastre – deci odată cu apariția creștinismului, Víctor, gen. Victóris și un derivat de la acesta, Victórius, apar cu foarte mare frecvență, fapt care se explică prin valoarea augurală a numelor: victor „învingător, victorios”, de la vb. vinco, vincere „a învinge” (de aici și Vincențiu), simboliza victoria noii credințe. În ceea ce privește fem. Victoria, acesta era chiar numele zeiței victoriei, în timpul imperiului, Victoria Augusti fiind divinitatea protectoare a împăraților. Popularitatea de care s-au bucurat aceste formații se reflectă și în numărul mare al martirilor incluși în onomasticonul sacru (aproximativ 40), prin cultul acestora numele răspîndindu-se în toată Europa. Prin filieră greco-slavă, ajung astfel la noi, în secolele trecute: Victor, Victoria, Vitoria, Vică, Vicul. Frecvența numelor crește însă în ultima vreme probabil sub influența cultă occidentală și sprijinite de existența cuvintelor comune; alături de Victor și Victoria, apar astăzi Victorița, Victorina (Victoriu nu pare a fi folosit) și frecventul hipoc. Vichi. ☐ Engl. Victor, Victoria, fr. Victor, Victoria, Victorin, Victorine, germ. Viktor, (hipoc. Vick), Viktoria (hipoc. Viki), Victorinus, it. Vittore, Vittoria, sp. Victor, Victoria, magh. Viktor și Gyözö, Geza (gyözö fiind traducerea lat. victor „învingător, victorios”), Viktoria, Viktorina, bg. Viktor, Viktorin, Viktoria, rus. Viktor(ii), Viktoria, Viktorin, Viktorina. ☐ Savantul Victor Babeș, unul dintre fondatorii microbiologici moderne, scriitorii Victor Eftimiu și Victor Ion Popa. Din istoria și cultura universală Vittorino da Feltre, renumit pedagog din perioada Renașterii, Vittorio Emanuele (transpunerea în românește sub forma Victor Emanuel nu este corectă; lui Vittorio i-ar corespunde la noi Victoriu – nefolosit însă), trei regi din dinastia de Savoia, cel mai cunoscut fiind al doilea, care realizează unificarea Italiei și devine primul rege al țării (1861), Victoria, regină în timpul căreia Marea Britanie a cunoscut apogeul puterii ei coloniale și maritime (așa-numita „epocă victoriană”), scriitorii Vittorio Alfieri, Victor Hugo, Victorien Sardou, Albert Victor Samain etc. ☐ Unul dintre cele mai cunoscute personaje feminine din literatura noastră, Vitoria Lipan, eroina romanului Baltagul de M. Sadoveanu.

ANTONESCU, Victor G. (1871-1947, n. sat Antonești, jud. Teleorman), om politic român. Membru al Partidului Național-Liberal. Ministru în repetate rînduri. Ca ministru de Externe (1936-1937), a promovat linia politică a lui N. Titulescu.

DAIMACA, Victor (1892-1969, n. Turnu Severin), astronom și matematician român. Cercetări de astronomie fotografică. A descoperit (1943) cometa D. și cometa Van Gent-Peltier-D.

LALO [laló], Édouard-Victor-Antoine (1823-1892), compozitor francez de origine spaniolă. Unul dintre pionierii reînnoirii muzicii franceze camerale și simfonice, în a doua jumătate a sec. 19. Creație de factură romantică, caracterizată prin melodicitate, claritate, fantezie ritmică și colorit pitoresc (opera „Regele din Ys”, baletul „Namuna”, „Simfonia spaniolă” pentru vioară și orchestră, concerte).