verdun, ~ă a vz verdunc

verdun, -ă adj. v. verdunc.

verdon, ~ă a vz verdunc

verdunc, ~ă [At: CADE / V: ~don a, verdun a, ~ne sf, ~ng / Pl: ~nci / E: verde cf ngr βερδούνι, scr verdun] 1-2 a (Olt) Verzui² (1-2). 3 a (Reg; d. fructe, semințe etc.) Verde (37). 4 sf (Reg) Varietate de struguri cu boabele de culoare verzuie. 5 sf (Reg; îf verdune) Fruct verde (37).

verdune sf vz verdunc

verdung, ~ă a vz verdunc

verdon, -ă adj. v. verdunc.

verdunc, -ă adj., s.f. (reg.) I adj. 1 Verzui. 2 Verde. Griul e cam verdun (POP.). II s.f. Varietate de struguri cu boabele de culoare verzuie. • pl. -ci. și verdun, -ă, verdon, -ă adj. /de la verde; cf. ngr. βερδούνι, srb. verdun.

VERDUNC adj. (Ban.) Verzui. Verdunk. AC, 377. Etimologie: verde + suf. -unc.

VERDUNC adj. v. verzui.

verdunc adj. v. VERZUI.

NICOLAS de Verdun (c. 1140-c. 1205), sculptor și orfevru din Lorena. Lucrări suple, caracterizate printr-o deosebită expresivitate (amvonul de la Klosterneuburg – lângă Viena, casa-relicvar a Regilor-magi din Köln, relicvariul de la Notre-Dame de lângă Tournai).