verb sn [At: VĂCĂRESCUL, GR. 17/24 / V: (îvr) ~um / Pl: ~e, (înv) ~uri, ~i sm / E: lat verbum, fr verbe, it verbo] 1 (Grm) Parte de vorbire care exprimă o acțiune, o stare sau o transformare (progresivă) a subiectului, care se caracterizează printr-o flexiune proprie, numită conjugare. 2 (În gramaticile moderne) Centru al enunțului. 3 (Liv; lsg) Mijloc de exprimare Si: limbaj. 4 (Liv; lsg) Cuvânt (1). 5 (Tlg) Dumnezeu (1).

Verb/ea, -ia, -ie v. Vărba 1.