van¹ sn [At: DN² / Pl: ? / E: fr van] (Frr) Trăsură închisă care servește la transportul cailor de curse.

van², ~ă a [At: HELIADE, O. I, 369 / Pl: ~i, ~e / E: lat vanus, -a, -um, it vano cf fr vain] 1 Zadarnic. 2 Iluzoriu. 3 Neîntemeiat. 4-5 (Îljv) În ~ (Care este) în zadar. 6 (Înv; d. oameni) Vanitos (1).

Vancea, Zeno (1900-1990), compozitor și muzicolog, n. în com. Bocșa Vasiovei, jud. Timiș, prof. la Conservatorul din București, vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor. A compus muzică vocal-simfonică, vocală și corală (Psalmul 127, 1927 și două liturghii), precum și lucrări de muzicologie.

Van/ca, -cea, -co, -cu v. Ioan B 4, 5.