URIIL, ebr. Uri’êl « d-zeu e lumina ». 1. – eg. (Cat); 2. – Prenume ce și-a adaos învățatul boier Udriște Năsturel, pe lîngă cel de Orest, spre a interpreta, după moda umaniștilor apuseni, și In sens calendaristic, pe Udriște, al cărui sens era uitat.

Uriil-Năsturel v. Adrian II 4.