trotuș, ~ă a [At: BULET. GRĂD. BOT. I, 80 / A: nct / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Mol) (Îs) Măr ~ Varietate de măr¹ cu fructe dulci, de culoare roșie. 2 (Prc) Fructul mărului trotuș (1).

Trotuș n. 1. vale prin județele Putna și Bacău; 2. afluent de-a dreapta Siretului, curge repede ca și Bistrița: 185 km.; 3. târg în jud. Bacău, lângă râul cu acelaș nume, însemnat pentru salinele sale: 3800 loc.

TROTUȘ hidronim. 1. Ca pren. – Blaj din Cotnari, 1621 (17 A IV 297, V 60); – rîul. 2. + -augm. -an; Trotușan log., 1522 (16 A I 208; Isp I¹).

și tontuși / Trotuș expr. (glum.) și totuși.