Thetis f. Mit. 1. zeița mării; 2. una din Nereide, mama lui Achile; 3. (poetic) marea.

Thetis, divinitate marină, una dintre fiicele lui Nereus și ale lui Doris (v. și Nereides) și nepoata titanidei Tethys (v. și Tethys), cu care e adeseori confundată. Thetis a fost crescută în copilărie de Hera, de care o va lega întotdeauna – ca și pe bunica ei, titanida – o strînsă prietenie. Ea a fost curtată atît de Poseidon cît și de Zeus dar, aflînd că soarta îi urzise nereidei să nască un fiu care avea să fie mai puternic decît tatăl său, cei doi zei, temători pentru puterea lor, s-au retras, cedîndu-i locul unui muritor de rînd, Peleus. La nunta lui Thetis cu Peleus au fost poftiți toți zeii, în afară de o singură zeiță, a vrajbei (v. și Eris). Din unirea lui Thetis cu Peleus s-a născut Achilles (v. și Achilles).