Theodor, -u v. Teodor II.

AMAN, Theodor (1831-1891, n. Cîmpulung), pictor și grafician român. A oscilat între academism și romantism, prezentînd puternice trăsături realiste și, în meșteșug, receptivitate la înnoiri impresioniste. Compoziții cu teme istorice („Izgonirea turcilor de la Călugăreni”, „Boerii surprinși la ospăț de trimișii lui Vlad Țepeș”), tablori de gen („Horă la Aninoasa”, „Bal mascat în atelier”, „Pe terasă la Sinaia”). Portrete („Principesa Zoe Brîncoveanu”), naturi moarte. În creația sa de gravor (acvaforte) îmbrățișează o tematică similară cu a picturii. Fondator, alături de Gh. Tattarescu, al Școlii de Arte Frumoase din București, pe care o conduce pînă la sfîrșitul vieții. M. post-mortem al Acad. (1991).

BURGHELE, Theodor (1905-1977, n. Iași), medic român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Elevul și continuatorul lui N. Hortolomei. Cercetări în domeniul chirurgiei aparatului urinar și căilor biliare („Rinichiul de șoc”, în colab.) și al cardiologiei.

BUȘNIȚĂ, Theodor (1900-1977, n. Chișinău), zoolog român. M. coresp. al Acad. (1955). Contribuții în domeniul ihtiologiei și hidrobiologiei. Organizator al învățământului piscicol din Constanța.

CAPIDAN, Theodor (1879-1953, n. Prilep, Macedonia), lingvist român. Acad. (1936), prof. univ. la Cluj și București. Lucrări fundamentale asupra dialectului aromân și meglenoromân („Aromânii. Dialectul aromân”, „Meglenoromânii”). Contribuții la cunoașterea folclorului meglenoromân. Studii privind raporturile lingvistice albano-române și slavo-române.

CAVALLIOTI, Theodor Anastasie (c. 1728-1808, n. Moscopole, Albania), cărturar aromân. Autor al unei cărți de citire în limba neogreacă, însoțită de un vocabular grec-aromân-albanez (1770).

CONSTANTIN, Theodor (1910-1975, n. Brăila), scriitor român. Romane polițiste și de aventuri („La miezul nopții va cădea o stea”, „Fiul lui Monte Cristo”) sau descriind cazuri și personaje morbide („Casa cu neguri”, „Cel mai lung amurg”). Versuri.