Themis f. 1. Mit. zeița justiției; 2. fig. justiția.

Themis, una dintre titanide, fiica lui Uranus și a lui Gaea. A fost a doua soție a lui Zeus după Metis și a avut cu părintele zeilor mai mulți copii (v. și Zeus). Themis era personificarea ordinii naturale stabilite prin legea divină, precum și a dreptății divine. Ea stăpînea arta prorocirii în care, se zicea, l-ar fi inițiat pe însuși zeul Apollo. Era sfătuitoarea lui Zeus, alături de care locuia în Olympus.