2 definiții pentru Teofil


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TEOFIL < gr. Θεοφίλος; „iubit de d-nul”. 1. – frecv. (Bis R). 2. Tofil. Șteful, moș în Tofileni (16 A I 367); -escu (Hur 47). 2. Tofil și Tohil (Sd XVI; Isp IV1). 3. Cu s, protetic, prob. Stofil, pren. actual (Paș).

Teofil Nume cu largă arie de răspîndire și frecvent în vechea Grecie, Theóphilos, continuat la noi de Teofíl, se încadrează în bogata familie a teoforicelor compuse cu theos „zeu” (înrudit cu lat. deus și rom. dumnezeu, → Diana), bine reprezentată și în antroponimia românească (→ Teofana; Tudor; Tudose; Doroteea; Timotei etc.). Al doilea element de compunere, philos „drag, iubit”, este binecunoscut vorbitorilor limbii române actuale fie din numeroase cuvinte de largă circulație, formate cu fil(o)- „iubitor” (filarmonică, filozofie, filologie, filantropie etc.) sau -fil (bibliofil, higrofil etc.), fie din inventarul numelor personale (→ Filaret, Filimon, Filip etc.). Cum aceleași elemente se întîlnesc și în Filotei (→ Filoteia), ordinea lor fiind însă inversă, acesta este un sinonim aproape perfect al lui Teofil. Atestat pentru prima dată ca nume al unui arhonte din vechea Atenă, Theóphilos (fem. Theophíla, Theophile) se bucură de mare favoare și printre primii adepți ai noii religii, fiind întîlnit adeseori și în inscripțiile latinești creștine (sub forma Theophílus, continuată în apusul Europei); pătruns în onomasticonul sacru (mai răspîndit era cultul a doi episcopi, unul din Cesareea, mort în anul 200 și altul din Antiohia) și devenit calendaristic, numele se răspîndește la toate popoarele europene, în Occident popularitatea sa fiind sprijinită, în evul mediu, și de un cunoscut personaj legendar, considerat, în mod forțat desigur, un precursor al lui Faust. Prin intermediar slav numele ajunge și la români, unde nu s-a bucurat însă de prea multă favoare, dovadă fiind rarele sale apariții documentare; alături de forma cultă Teofil, a cărui prezență actuală se datorează probabil influenței franceze, încă din jurul anului 1500 apar în Moldova Tofil (de aici toponimul Tofileni) și Tohil, ieșite ulterior din uz. ☐ Fr. Théophile, germ. Theophilus, it., sp. Teofilo, magh. Teofil, Teofila, bg. Teofil, rus. Feofil, Feofila etc. ☐ Din istoria bizantină sînt cunoscuți un jurist din sec. 6 și un împărat Teofil din sec. 9; scriitorul francez Théophile Gautier. ☐ O veche prelucrare a legendelor medievale referitoare la personajul amintit este Miracolul lui Théophile de Rutebeuf (sec. 13).

Intrare: Teofil
Teofil nume propriu
nume propriu (I3)
  • Teofil