TEOFAN gr. Θεοφάνης < θεοφάνεια „arătarea d-lui” Bobotează. 1. Teofan, frecv. (Bis R); – Seachil cu soția Tufănasa zisă și Tufăneasă Săcheloae; Teofănescu; cu apoc. Teof boier 1521 – 29 P Gov f° 16); + Paisie Tofanisie b (Cat. mold. II). Tufana f. 2. Cu fonetism slav: Fteofan (Ard). 3. Tofan, -a (Dm; Mar; Vr; Isp IV¹; Sd XVI). 4. Tofu (SdXXI). 5. + -lea: Toflea (Ard; A Gen I 67; Tec; 17 B II 302; III 514); -pren (Sd XVI 185). 6. Toflă Murgoci (17 A II 274; IV 406); cu met. Tolfă, M. (17 A I 51). 7. Toflă + -an: Toflan (Sd X) ard., din Bîrsa; Tăflan (Ard; Paș), nu < Tecla (etim. Pașca, după Weigand). Tohan derivat din < Tofan de Bogrea (DR IV² 870) pare mai verosimil din Antoh < Antioh, + suf -an. 8. Cu f > p: Topan (Ard); -a s.; scurtat (terminația -an tratată ca sufix) și cu schimb, de sufix: Topa și derivatele, care pot fi și de altă origine, folosite de aromîni, moldoveni, ardeleni și munteni, v. Partea II-a. 9. Tohleni s (Cat. mold. II) < Toflea sau < Antoh.