Tecuci n. 1. județ așezat de-a lungul Siretului: 135.000 loc; 2. cap. județului cu acelaș nume: 15.000 loc. [Numit astfel după apa Tecuciului = rus. TEČUCIĬ, curent, apă curgătoare].

TECUCI sau TICUCI circulă în ambele țări ca antroponim, ca hidronim (afluentul Bîrladului și al Vedei), toponim (orașul); etim. < rus Тeкyч « curgător » (I. Bogdan) din sl. тeкz „cursus” (Weig, Flussn.) are sens pt. toponime. Cf. și Philippide (OR II 370). I. Tecuci antrop., mold. 1. – fiul lui Nelipescul (17 A IV 163), deci prenume. 2. Nume unic de familie: – (B-răz 47); – din Scheia (Sd VII 378); – țig, (17 A II 271); – orașul; Tecucești (Dm). 3. Tecucia b. (16 A 135). 4. Tăcuciul, ținut (17 A III 25). II. Antroponim. munt., frecv. 1. Tecuci (16 B III 119, 291); – din Olteni (16 B IV 445; 17 B II 214); olt, strănepot lui Danciu Zamona 1568 (Pol 22); – Radu, 1646 (Sur VI; Gorj 11); – olt. (Sd V 475); – olt. (17 B I 254); – din Bujorani (16 B V 358), zis și Tăcuci sau Ticuci (16 B III 201); Tecuciu, P. (AO XV 159). 2. Ticuci, formă munteană: – jupan, 1480 (Cat; Rep D 126; 13-15 B 165; Ț-Rom 310 – 315) boier cu 27 moșii; – (16 B I 52);1533, 1548 (16 B II... ); Ticuceani s. disp. în reg, Argeș (Cat; 16 B III 119).