TATIAN lat. Tatianus, -a, < Tatius < lat. tata „tată”. I. Din Tatian, – cu asim. regresivă: Titian b. (Mar; Ard); – Ungoci, ard. II. 1. Tatiana f. (16 A I 494) zisă și Titiana (ib. 473). 2. Tetiana (Mar). 3. Titiana (Dm; Ștef; Mar; 17 A I 5; Sd XI 86); – dobr. (HI XI 206). 4. Cu schimbarea părții finale: Tatine s. (17 B I 408). 5. Cu afer. Tiana și Teana (Mar). III. Din ucr. Taця < Tatiana (Grincenko), respectiv Tatian: 1. Tața sau Tațea f. (Ștef); Tațea f., mold. (Sd V; 16 A III 398); – b. (17 A II 3). 2. Taținco, Ion (17 A III 101). 3. Tațul săpunarul, mold. (Sd VII 67). v. și Atanasie III 5.

Țîț/escul, -ești, -ieală, -ian v. Țîță II 1-3.