tâlos, ~oasă a [At: CV 1951, nr. 1, 37 / Pl: ~oși, ~oase / E: ns cf tâlă] (Mun) 1 Dezordonat (1). 2 Murdar.

Talos 1. Nepotul lui Daedalus, ucis, din gelozie, de către unchiul său (v. Daedalus). 2. Ființă monstruoasă pusă de către Zeus să străjuiască insula Creta. Talos era dotat cu o forță uriașă. El era reprezentat ca un colos de metal care se înroșea în foc și-și ardea apoi dușmanii cu dogoarea trupului său. A fost ucis, la rîndu-i, prin vrăjile Medeei.

TÂLOS adj. v. dezordonat, neglijent, neîngrijit.

tîlos adj. v. DEZORDONAT. NEGLIJENT. NEÎNGRIJIT.