2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țicura [At: REV. CRIT. III, 171 / Pzi: țicur / E: ns cf pișcura1] 1 vt (Mun; Trs; d. insecte) A pișca. 2 vt (Olt; Trs; d. ființe) A ciupi (2). 3 vt(a) (Olt; Ban; d. băuturi) A pișca. 4 vt(a) (Reg; p 3; udp „la”, „prin” sau „în”, care indică organe sau părți ale corpului) A provoca o durere vie, acută Si: a înjunghia, a înțepa. 5 viim (Mun) A burnița subțire.

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut; mai ales despre purici) A pișca, a ciupi. Nu junghia, Nu picura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.

ȚICURÁ, țícur, vb. I. Tranz. (Pop.) A pișca, a ciupi.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ȚICURÁ vb. v. ciupi, pișca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țicurá, țícur, vb. IV (reg.) 1. a pișca, a înțepa. 2. a burnița.

Intrare: țicura
verb (VT2)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • țicura
  • țicurare
  • țicurat
  • țicuratu‑
  • țicurând
  • țicurându‑
singular plural
  • țicură
  • țicurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • țicur
(să)
  • țicur
  • țicuram
  • țicurai
  • țicurasem
a II-a (tu)
  • țicuri
(să)
  • țicuri
  • țicurai
  • țicurași
  • țicuraseși
a III-a (el, ea)
  • țicură
(să)
  • țicure
  • țicura
  • țicură
  • țicurase
plural I (noi)
  • țicurăm
(să)
  • țicurăm
  • țicuram
  • țicurarăm
  • țicuraserăm
  • țicurasem
a II-a (voi)
  • țicurați
(să)
  • țicurați
  • țicurați
  • țicurarăți
  • țicuraserăți
  • țicuraseți
a III-a (ei, ele)
  • țicură
(să)
  • țicure
  • țicurau
  • țicura
  • țicuraseră
Intrare: țicurat
țicurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicurat
  • țicuratul
  • țicuratu‑
  • țicura
  • țicurata
plural
  • țicurați
  • țicurații
  • țicurate
  • țicuratele
genitiv-dativ singular
  • țicurat
  • țicuratului
  • țicurate
  • țicuratei
plural
  • țicurați
  • țicuraților
  • țicurate
  • țicuratelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țicura

  • 1. Folosit și absolut; mai ales despre purici:
    surse: DLRLC DLRM sinonime: ciupi pișca un exemplu
    exemple
    • Nu junghia, Nu țicura, Nu turbura. MAT. FOLK. 1582.
      surse: DLRLC

etimologie: