Tănase m. tipul nerodului: se face Tănase; teleleu Tănase, om fără căpătâiu: de atunci încoace anii umblat ia așa teleleu Tănase CR. [Nume propriu foarte des și devenit peiorativ din cauza frecvenței sale (v. Vlăduț].

Tănase (de ciumă) m. sărbătoare băbească ce cade la 18 Ian. și pe care țărănii o țin ca să fie feriți de ciumă. [Cuviosul Atanasie și Chiril].

Tănase s. m. – Tip popular de neghiob. Gr. Aθανάσιος, parțial prin intermediul sl. Athanasij, cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191. Nu este clară legătura cu tănău (var. tanău), s. m. (Mold., neghiob, tont), pe care Scriban îl leagă de tălălău.

CONSTANTIN, Tănase (1824-?, n. Izvoarele, jud. Olt), deputat sătean în Adunarea ad-hoc a Țării Românești (1857). Susținător al reprezentării țărănimii în Adunarea Legislativă și militant pentru Unirea Principatelor.

Tănas, -că, -cu, -e, -ie, -ia v. Atanasie II 1, 3, 9.