târșag [At: KLEIN, D. 161 / V: (reg) tar~, tăr~ smn, tărșeș~ sn / Pl: ~agi sm, ~uri sn / E: mg társaság] 1 sn (Trs) Tovărășie (la drum, la muncă etc.) Si: (îrg) ortăcie, (reg) târșegie (1). 2 sn (Reg; îe) A ține ~ul A ține hangul cuiva. 3 sm (Trs;Buc) Tovarăș (de drum, de muncă etc.) Si: camarad, (reg) ortac. 4 sn (Reg; îf tărșag) Taifas (1). 5 sn (Mol; îf tarșag) Voie bună Si: chef.

tarșag smn vz târșag

tărșag² smn vz târșag

tărșeșag sn vz târșag

TÎRȘAG, Stan (Cob 34) < subst.

târșag s.n. și m. (reg.) 1. asociere, tovărășie; taifas, voie bună. 2. (s.m.) tovarăș de drum, ortac.