7 definiții pentru Sofia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sofia (Sfânta) f. cuvioasă martiră la Roma sub Adrian, căreia era consacrată măreața biserică cu acest nume la Constantinopole, transformată apoi în moschee.

Sofia f. cap. Bulgariei; 158.000 loc. Vechea Sardica, bulgărește Sredeț, cu numeroase ruine romane.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SOFIA, cap. Bulgariei, oraș cu regim de district situat în partea vestică a țării, în depresiunea omonimă de la poalele masivului Vitoșa, la 520-620 m alt., pe râul Perlovska; 1,2 mil. loc. (2001). Nod de comunicații. Aeroportul Vrajdebna. Metrou (construit în anii ’80 ai sec. 20). Pr. centru politic, financiar-bancar, comercial, cultural-științific și turistic al țării. Ind. metalurgică, a constr. de mașini, electronică, electrotehnică, chimică, textilă, pielăriei, a confecțiilor, încălțămintei, hârtiei, de prelucr. a lemnului (mobilă), a cauciucului și a tutunului, mat. de constr., tananților și alim. Poligrafie. Universitate (1888), Academie de Muzică (1904), Academia Națională de Artă (1920), Institut politehnic. Academia de Științe (1869). Biblioteca Națională „Chiril și Metodiu”. Muzee de arheologie, de artă, militar ș.a. Teatrul Național „Ivan Vazov”, operă; săli de concerte. Observator astronomic. Monumente: vestigii din epoca romană; bisericile Sf. Sofia (construită de împăratul Iustinian în anii 532-537, restaurată în sec. 8 în stil bizantin), Boiana (sec. 13), Sf. Petru (sec. 14-15), catedrala Aleksandr Nevski, în stil bizantin (1882-1924), moscheile Buuk-Jarna (sec. 15) și Bania-Bași (sec. 16). Pe locul unei așezări a tribului tracic al serdilor (sau sardilor), care cata din sec. 7 î. Hr., romanii au întemeiat un oraș pe care l-au numit Serdica, ridicat la rangul de colonia (Colonia Ulpia Serdica) în timpul împăratului Train (97-117). Distrus de huni în anul 447, a fost reconstruit de împăratul Iustinian I. Între 809 și 1018 a aparținut Primului Țarat Bulgar, fiind numit Sredeț, între 1018 și 1185 a intrat în componența Imp. Bizantin, cu denumirea Triadița, între 1185 și 1382 a făcut parte din cel de-al Doilea Țarat Bulgar, iar între 1382 și 1877 a fost stăpânit de otomani, fiind centrul ad-tiv al prov. Rumelia. La 3 apr. 1879 a devenit cap. Bulgariei.

SOFIA gr. Σοφία „înțelepciune”. I. Feminine: 1. Sofia f. (Ștef) 2. Sofian și Sofieni ss.; cu afer. Fieni s.; Sofian/u (Arh); -a f. (P5 fila 23). 3. Sofie (Mar); Sofița (C Ștef). 4. Sofiiata și Sofiica (Ștef; Șez). 5. Sohiĭa (P Bor 15); Sohica (Sd XV 28); Sohiica (Sd XVI; etc). 6. Contras: Soia < Sohia pren. 1671 (Paș). 7. Ipocoristice actuale: Sofica, Fica, Fia, Sofița, Fița. 8. Forme maramureșene: Sohia, Sosia, Jofie < un. Zsófi (Mar). II. S-au creat și masculine: 1. Sofie Popescu, elev (Nif). 2. Sofică b. (16 B I 102); Sofiicu (Arh). 3. Sofioiul (16 A II 8). 4. Sohian fam. (Isp IV1); Sohuleț (ib). III. Forme ucr.: 1. Sobțea fata lui Iuga romîn (RI I 48). 2. „Șoptea = Sofia” (C Bog).

Sofia Nume folosit aproape de toate popoarele europene și în unele regiuni chiar destul de frecvent, Sófia nu are o prea mare vechime. Etimonul său, gr. Sophia, apare destul de tîrziu în izvoare, de-abia în epoca creștină (printre primele purtătoare cunoscute, soțiile împăraților Iustin și Iustinian), dar grecii foloseau cu mult înainte același nume pentru a desemna pe zeița înțelepciunii. Și într-adevăr, înrudit cu mai vechiul nume compus Sophoklés, devenit celebru datorită marelui poet tragic grec Sofocle (497 – c. 405), Sophia este identic cu substantivul care înseamnă „înțelepciune” și probabil că tocmai datorită semnificației numele s-a bucurat de favoarea creștinilor din primele secole ale erei noastre, cele cîteva martire menționate de calendare fiind cunoscute numai din legende în a căror autenticitate este greu de crezut (de ex., în răsărit circula povestea unei văduve creștine care ar fi fost martirizată la Roma în sec. 2, pe mormîntul fiicelor ei, martire și ele, numite Credința, Speranța și Mila). Se consideră că celebrul monument al arhitecturii bizantine, Sfînta Sofia din Costantinopol, ca și biserica după care și-a luat numele actuala capitală a Bulgariei au fost construite de împăratul Iustinian nu pentru a celebra vreo sfîntă cu acest nume, ci „înțelepciunea divină”, unul dintre conceptele de bază ale doctrinei creștine (sophia este unul dintre cele șapte atribute ale „duhului sfînt”); deci valoarea nouă, mistică a gr. sophia explică răspîndirea și frecvența numelui în discuție. La popoarele slave vecine Sofia este vechi; în răsărit de ex., probele sînt atît biserica Sfînta Sofia din Kiev (importantă realizare a arhitecturii ruse din perioada 1017 – 1037), cît și faptul că în sec. 12, fiica cneazului Iaroslav era numită Sofia (astăzi la huțuli, numele este puțin frecvent din cauza omonimiei cu sofija „viperă”). Atestat întîi în documentele moldovenești din vremea lui Ștefan cel Mare, Sofia s-a răspîndit fiind în uz și astăzi (derivate și hipocoristice frecvente: Sofica, Sofița, Fica, Fia, Fița și Zosia). Ceva mai noi sînt hipocoristicul rusesc Sónia (corect ar trebui scris Sonea), forma de tip occidental Sofi. ☐ Engl. Sophia, Sophy, fr. Sophie, germ. Sophie, Sonja, it. Sofia, sp. Sofía, magh. Zsófia (cu hipoc. Fika, Pepi, Szofi etc.), Szonja, bg. Sofia, Sonea, pol. Zofia (cu hipoc. Zoșka), rus. Sófia (cu hipoc. Sofa, Sonea etc.).

SFÂNTA SOFIA DIN CONSTANTINOPOL, capodoperă a arhitecturii de cult bizantin, construită (532-537) în timpul împăratului Iustinian de către arhitecții Anthemios din Tralles și Isidor din Milet; refăcută ulterior (558-562). Concepută ca bazilică, este acoperită de o imensă cupolă (32 m diametru) și de două semicupole. Decorații interioare în marmură colorată și mozaic aurit. În sec. 9 i s-a adăugat mozaicul „Fecioara cu Pruncul”. Transformată, după căderea Constantinopolului (1453), în moschee; astăzi, restaurată în forma ei inițială, a devenit muzeu, din 1935.

Sofi/ca, -a, -e v. Sofia I 3, 7, II 1, 2.

Intrare: Sofia
Sofia nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sofia