SINGLE, single-uri, s. n. (Muz.) Disc care conține câte o singură piesă pe fiecare față. ◊ (Adjectival) Disc single. [Pr.: singl] – Cuv. engl.

single² (engl.) [pron. singăl] s. n., pl. single-uri

single sns, a [At: DEX / P: singăl / Pl: ~uri / E: eg single] (Muz) 1-2 (Disc) care conține câte o singură piesă pe fiecare față.

single head toms (cuv. engl.) v. tom-tom.

single¹ (angl.) [pron. singl.] adj. invar.

single² (angl.) [pron. singl] s. n., art. single-ul; pl. single-uri

single¹ (engl.) [pron. singăl] adj. invar. (camere ~)

SINGLE [pr.: singl] n.: Disc ~ disc care conține o singură piesă pe fiecare parte. /Cuv. engl.

single adj., s. n. (anglicism) ♦ 1. (muz.) Disc ce conține câte o singură piesă pe fiecare față ◊ „Anul trecut în Statele Unite au fost decernate 189 «discuri de aur»: 117 pentru albume, 72 pentru single.” Săpt. 22 II 74 p. 13. ◊ „«Roxanne» și «Can’t Stand Losing You» n-au fost scrise pentru acest album ci au existat ca single-uri, fiind incluse ulterior [...]” Săpt. 12 XII 79 p. 7; v. și L.P. ♦ 2. (turism) Cameră, cabină de wagon-lit ocupată de o singură persoană ◊ „În călătorie, Domnica a luat un single în tren.” [pron. singl] (din engl. single; DN3)

SINGLE [SINGL] I. s. n. 1. (tenis) simplu. 2. (muz.) disc care conține o singură piesă pe fiecare față. II. adj. inv. (turism; despre o cameră, o cabină, un compartiment) ocupat de o singură persoană. (< engl. single)

SINGLE adj. invar. 1. (Sport) Singur, individual. 2. (Muz.) Disc care conține o singură piesă pe fiecare față. [Pron. singl. / < engl. single].

SINGLE s. n. (Muz.) Disc care conține câte o singură piesă pe fiecare față. ♦ (Adjectival) Disc single. [Pr.: singl] – Cuv. engl.