5 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GÚȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.

GÚȘĂ ~i f. 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * ~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

gúșă s. f., art. gúșa, g.-d. art. gúșii; pl. guși

milițeá s. f., art. milițeáua, g.-d. art. milițélei; pl. milițéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GÚȘĂ s. 1. (MED.) gușă endemică = distrofie endemică tireopată; gușă exoftalmică v. boala lui Basedow. 2. (ANAT.) bărbie. (~ la reptile.) 3. (ORNIT.) gușă-roșie v. măcăleandru. 4. (BOT.) gușa-porumbelului = a) (Cucubalus baccifer) (reg.) plescaiță, gușa-porumbului; b) (Silene cucubalus) (reg.) bășicoasă, gușa-porumbului.

GÚȘĂ s. v. beregată, gât, gâtlej, grumaz, jurubiță.

MILIȚEÁ s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roșioară.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SILENE L., GUȘA PORUMBELULUI, SILENE, fam. Caryophyliaceae. Gen originar de pe tot globul, peste 30 specii, erbacee pînă. la semilemnoase, anuale, bienale: sau vivace, mici, tufoase. Frunze simple, întregi, opuse. Flori hermafrodite, rar unisexuate, radiare, roșii, albe, simple, sau învoalte (caliciul mai lung decît lat, cu, 5 sepale unite dînd naștere unui tub și pînă la 80 nervuri, 5 petale, uneori unghiulate, cu sau fără inel de peri la bază, 10 stamine, 3 stile, ovar cu 3-5 compartimente numai la bază, în rest o singură lojă), în inflorescențe cimoase, bogate în flori. Fruct, capsulă. Număr mare de semințe rotunde sau reniforme.

Silene acaulis (L.) Jacq. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roz (petale invers-ovate. uneori puțin franjurate în interior, la bază cu solzi, caliciu campanulat, fără nervuri), dispuse cîte una pe un peduncul filamentos. Fruct, capsulă. Frunze liniar-cilindrice, mici. Plantă cca 5 cm înălțime, gazonantă.

Silene pendula L., Specie care înflorește primăvara-vara. Flori simple sau învoite, roz (caliciul campanulat, corolă tubuloasă cu 5 petale bipartite), într-un ciorchine foliaceu, așezat la subsuoara frunzelor, cu numeroase flori, întîi erecte apoi pendente. Plantă bienală, tulpină 10-15 cm înălțime, ramificată, pubescent-glandulos, vîscoasă spre vîrf, frunze opuse, sesile, cele tulpinale lanceolate sau alungit-eliptice, cele inferioare obovate.

Silene saxifraga L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albe, pe partea inferioară verzui sau purpur, petale îndepărtate și crestate, în interior cu solzi ovali, mici, caliciu glabru, pielos, cu nervuri roșii. Frunze liniar-lanceolate, serate, glabre, pe partea inferioară cu reflexe purpurii. Plantă înaltă de 10-15 cm, gazonantă, multe tulpini erecte, filamentoase, cu o singură floare sau bifurcată cu 2-3 flori, rizom lemnificat.

Silene viridiflora L. Specie care înflorește vara. Flori pendente, verzui, care se răsucesc repede (caliciu glandulos, îngust-cilindric, cu nervuri, la maturizarea semințelor este umflat, petale adînc-crestate cu lacinii liniare), în paniculă prelungită, vîscoasă. Frunze pețiolate, ovat-lunguiețe, cu vîrf ascuțit. Tulpină simplă sau ramificată spre vîrf și lipicios-glanduloasă. Plantă pînă la 1 m înălțime, verde, pubescentă.

Intrare: Silene (gen de plante)
Silene (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Silene
Intrare: Silene acaulis
Silene acaulis  nomenclatura binară
compus
  • Silene acaulis
Intrare: Silene pendula
Silene pendula  nomenclatura binară
compus
  • Silene pendula
Intrare: Silene saxifraga
Silene saxifraga  nomenclatura binară
compus
  • Silene saxifraga
Intrare: Silene viridiflora
Silene viridiflora  nomenclatura binară
compus
  • Silene viridiflora