Rosetti (Costache) m. om de Stat român luă parte la revoluțiunea din 1848 și arestat în lagărul lui Fuad-Pașa, fu scăpat prin eroismul soției sale; întors în țară, contribui foarte mult la propagarea ideilor democratice si liberale (1816).

ROSETTI, Radu Dumitru (1874-1964, n. București), scriitor român. Versuri, de factură sentimentalistă, galantă sau larg umanitaristă („Din inimă”, „Sincere”, „Duioase”, „Valuri”; „Poezii” ș.a.), schițe inspirate din viața tribunalelor și barourilor („Din sala pașilor pierduți”), note de călătorie („Din largul lumii”, „Dincolo de hotare”, „Din Egipt” ș.a.). S-a afirmat mai ales ca virtuoz al epigramei („Epigrame”, 1894). A scris și piese de teatru.

ROSETTI, familie de boieri români, descendenți din boierii Ruset. Rol însemnat în viața politică și culturală a țării, mai ales în sec. 19. Mai importanți: 1. Constantin A.R. (1816-1885, n. București), om politic și publicist român, unul dintre conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru unirea Principatelor Române. În timpul Revoluției de la 1848 a fost conducătorul aripii liberalilor radicali; secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliție și redactor al ziarului „Pruncul român”. În anii exilului (1848-1957) a contribuit la editarea revistei „România viitoare” și mai ales a revistei „Republica Română”, în care a susținut ideea unirii Principatelor Române într-un stat democratic. Revenit în țară, a editat ziarul liberal-radical „Românul” și a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc și în alegerea lui Al. I. Cuza ca domnitor și în Țara Românească. În paginile ziarului „Românul”, care a apărut timp de aproape o jumătate de sec., a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea națională, pentru independența națională a țării. Unul dintre conducătorii Partidului Național-Liberal, creat în 1875, dar în 1884, intrând în conflict cu Ion C. Brătianu, a organizat o disidență liberală. A susținut proclamarea independenței țării și a participarea României la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878. A fost în mai multe rânduri ministru și președinte al Adunării Deputaților. Membru fondator (iun. 1867) al Societății Academice Române, din care demisionează (iul. 1867). Publicistica lui se caracterizează prin avânt romantic, stil patetic, vibrant. În tinerețe a scris și versuri sentimentale și social-patriotice („Ceasuri de mulțumire”). A tradus din Byron, Béranger, Lamartine, Hugo. 2. Maria R. (1819-1893, n. Guernsey, Anglia), publicistă română. Soția lui R. (1). Considerată prima ziaristă română (a scris aproape în întregime ziarul „Mama și copilul”, 1865-1866). A luat parte la activitatea politică a soțului ei. 3. Theodor G. R. (1837-1923, n. Iași), jurist și om politic român. M. de onoare al Acad. (1891). Unul dintre membrii fondatori ai Societății „Junimea”. Guvernator al Băncii Naționale (1890-1895). Ministru în mai multe rânduri; prim-min. (1888-1889). 4. Vintilă C.A.R. (1853-1916, n. Donet, Franța), om politic și publicist român. Fiul lui R. (1). Redactor și, din 1885, conducător al ziarului „Românul”. Unul dintre fondatorii revistei „Dacia viitoare” și al „Ligii culturale”. Memorialistică („Amintiri istorice”). 5. Radu R. (1853-1926, n. Iași), scriitor și istoric român. Studii asupra evoluției problemei agrare, scrise de pe poziții liberal-radicale („Despre originea și transformările clasei stăpânitoare în Moldova”, „Pentru ce s-au răsculat țăranii?”, „Pământul, sătenii și stăpânii în Moldova”). Proză de evocare a trecutului („Păcatele slugerului”). 6. Radu R.R. (1877-1949, n. Căiuți, jud. Bacău), general și istoric militar. Fiu lui R. (5). Acad. (1934). Lucrări de istorie militară („Încercări critice asupra războiului din 1653 dintre Matei Basarab și Vasile Lupu”, „Studii asupra chipului cum se înfăptuia războiul de către Ștefan cel Mare”, „Essais sur l’art militaire des Roumains”). 7. Alexandru R. (1895-1990, n. București), lingvist și filolog român. Elev al lui Ovid Densusianu. Acad. (1948), prof. univ. la București. Membru al Academiei Regale Suedeze de Științe. Doctor Honoris Causa al Univ. din Lyon. A întemeiat și editat revista „Bulletin linguistique” (1933-1948) și Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale din București (1961). Redactor responsabil al revistelor „Studii și cercetări lingvistice” și „Revue roumaine de linguistique”, al publicației neperiodice „Cahiers de linguistique théorique et appliquée” și a îngrijit publicarea culegerii de studii „Fonetică și dialectologie”. Lucrări: „Cercetări asupra foneticii limbii române în sec. al XIV-lea”, „Curs de fonetică generală”, „Istoria limbii române” (vol. I-IV și VI), „Filozofia cuvântului”, „Lingvistica”. A editat texte românești vechi. Memorialistică („Note din Grecia”, „Cartea albă”).

ROSETTI < Ruset, nume purtat de familia Roseteștilor în sec. XVI – XVIII, schimbat în Roset la începutul secolului al XIX-lea (VT; Arh), apoi în forma italiană, la modă, în același secol, Rosetti, ca Negruzzi < Negruț, ș.a. 1. Ruset, Antonie, Vvd; – Iordachi postelnic (Sd X); – boier 1740 (Vit 20, 47); – Iancu, ofițer, 2. Roset, Ștefan, mare ban (ib); – Veniamin, episcop 1844 – 51; – Nicolae (Tut); Rosăt, Mih. (ib). 3. Rosit, V. (ib). 4. Rosetti, Carol-Scarlat; – C.A., om politic din sec. XIX; – Alex. prof., ș.a., numele actual al familiei.

C.A. ROSETTI 1. Com. în jud. Buzău; 4.656 loc. (1991). 2. Com. în jud. Tulcea, pe grindul Letea, în Delta Dunării; 1.356 loc. (1991); cherhana (Periprava).

RUSET (ROSETTI), familie de boieri, de origine greacă, stabilită în Moldova în a doua jumătate a sec. 17, unde s-a înrudit cu marile familii locale. Primii veniți au fost Iordache (c. 1645-1720), Lascarache (c. 1640-1697) și Manolache (c. 1650-c. 1717) R., fiii lui Constantin Cuparul (c. 1600-1678), capuchehaia (numiți și Cupărești). Ei au dobândit importante dregătorii și au reușit să agonisească maro averi, îndeosebi Iordache R., numit de cronicar „matca tuturor răutăților”. Mai importanți: 1. Antonie R., domn al Moldovei (1675-1678), fiul lui Lascaris Rusetos, mare dregător la Patriarhia din Constantinopol. 2. Manole Giani R. (1715-1794), domn al Țării Românești (1770-1771) și al Moldovei (1788-1789), descendent din R. (1). S-a refugiat în Rusia. V. Rosetti.