PRALE, Ioan (1769-1847, n. Vulcinetu-Răzeși, jud, Soroca, Basarabia), scriitor român. Texte religioase în versuri („Psaltirea prorocului și împărat David”). Versuri cu îmbinări ciudate de cuvinte și expresii bizare. Numit de Eminescu „firea cea întoarsă”, din cauza comportamentului său ciudat.

PRALE cf. țig. pral „frate” (etim. Graur BL II 38) și alb. prală „poveste” (G. Pascu, Sufixe). 1. – (Buc); – versificatorul Psaltirei; – ard. (Viciu). 2. Pralea; 1688, ard. (Paș) și s.; Praleni s. (Gr Buc); Prălești s. 4. Praluța, țig. (Ștef).