pocină^[1] sf vz popină

popină sf [At: ȘĂINEANU, D. V. / A și: popină / V: pochi~^[1] / Pl: ~ne, ~ni / E: pop¹ + -ină] (Reg) 1 Movilă. 2 Platou (1). 3 Pietriș, în lunca unei ape curgătoare.

popină f. alt nume dat gorganelor sau movilelor (OD.). [V. pop 4].

pópină f., pl. e și ĭ (d. pop) Munt. Loc maĭ înalt neinundabil care apare ca o insulă în bălțile Dunăriĭ (se numește și gradiște). V. grind.

POPINA, insulă în N lacului Razim, la 6 km NV de gura de vărsare a canalului Dunăvăț. Supr. 98 ha. Este formată din calcare mezozoice, acoperite de un strat de loess. Vegetație cu tufișuri de cătină și câteva specii de plante erbacee (cimbrișor, nalbă, volbură ș.a.). Rezervație naturală în cadrul Rezervației Biosferei Delta Dunării. Loc de cuibărit sau de pasaj pentru numeroase păsări (gâște, rațe, pescărușul argintiu, călifarul alb, călifarul roțu ș.a.).

POPÍNĂ s. f. (GEOGR.) Grădiște.

POPINĂ s. v. grădiște, grind.

popină s. v. GRĂDIȘTE, GRIND.

popină, popini, s.f. (reg.) 1. gorgan; movilă; platou. 2. ridicătură alungită de teren formată în lunca unui râu; grădiște.