POLIXENIA gr. ∏ολυξένη „prea ospitalieră”. 1. Xenia, frecv., sau < Avxinie. 2. Polexe (Mus 11). 3. Cf. Polițeni(?) s. (16 A III 296).

Polixenia Destul de frecvent astăzi, Polixénia reproduce un vechi nume pers. gr. Polyxéne, cunoscut din tragediile Hecuba și Troienele de Euripide (eroina este fiica lui Priam și a Hecubei); corespondentul masc. Polýxenos, frecvent în izvoare, apare chiar în Iliada. Încadrat într-o lungă serie antroponimică formată cu poli- (gr. polýs- „mult”), element de compunere și în limba română contemporană, Polyxenos, Polyxene conține ca termen secundar un alt cuvînt cunoscut la noi din xenofob(ie), xenoman(ie), gr. xenos „străin, oaspete” (unii specialiști presupun înrudirea acestuia cu lat. hostis „străin, dușman” – de unde ostil, ostilitate și cu lat. hospes - rom. oaspete, v. sl. gosti). Intrat la noi prin intermediar slav sau chiar direct din neogreacă, Polixenia este folosit și sub forma hipoc. → Xenia, care poate avea însă și o altă origine. ☐ Magh. Polixena, bg., rus, Polixenia etc.