Pindar m. cel mai celebru dintre poeții lirici greci: Ode (520-440 a. Gr.).

pindăr^[1] sm vz pinter corectat(ă)

pintăr sm vz pinter

pinter sm [At: ECONOMIA, 171/2 / V: ~ndăr, ~tăr, ~țăr / Pl: ~i / E: mg pinter] (Trs; Ban) Dogar.

pințăr sm vz pinter

PINDAR (c. 522/518-c. 438 î. Hr.), poet grec. Născut într-o familie aristocratică beoțiană, a fost educat în împrejurimile Atenei și a trăit cea mai mare parte a vieții la Teba. Poezii ilustrând aproape toate speciile genului liric coral, căruia i-a dat cea mai mare strălucire, în dialectul literar doric. S-au păstrat din opera sa doar „Odele triumfale” (epikinia) în patru cărți: „Olimpicele”, „Pythicele”, „Istmicele”, „Nemeenele”, compuse în cinstea învingătorilor de la Jocurile panelenice.

PINTER [píntə], Harold (1930-2008), actor, dramaturg și scenarist englez. Reprezentant al teatrului absurdului. Piese încărcate cu forță dramatică și emoțională, cu dialoguri remarcabile, prezentând dificultățile de comunicare între oameni și dezastrul la care duce resemnarea („Custodele”, „Măsuța de servit gustări”, „Paznicul”, „Întoarcerea acasă”, „Amantul”, „Pământul nimănui”, „Infidelități”). Scenarii de film („Scriitorul”, „Iubita locotenentului francez”).

PINTER s. v. dogar.

pinter s. v. DOGAR.