3 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cârmâz [At: (a. 1681) HEM 2066 / V: carmu sf, cărmăz, căr~, cărmuz, ~mus, ~muz, (înv) a~, ~mez, chermes / Pl: nct / E: tc kirmiz] 1 sms (Ent; înv) Insectă originară din Mexic, care trăiește pe o specie de stejar și a cărei femelă depune pe acest arbore gogoși rotunde și roșii (Coccinilla). 2 sm (Bot) Plantă erbacee cu flori mici, de culoare alb spre roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca americana). 3 sm (Bot) Hurmuz (Symphoricarpus albus). 4 sn (Șîs chermes mineral) Preparat chimic de antimoniu, întrebuințat în medicină. 5 sn Substanță colorantă roșie extrasă din fructele de cârmâz (2) sau din gogoșile de cârmâz (1) Si: carmin. 6 sn (Îrg) Sirop preparat din cârmâz (2).

CÂRMÂZ s. m., s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu flori mici albe-roz, cu fructe în formă de bobițe mici roșii sau negre, întrebuințate drept colorant (Phytolacca decandra). 2. S. n. Materie colorantă roșie, extrasă din fructele de cârmâz (1) sau din gogoșile unei insecte originare din Mexic; carmin. – Din tc. kirmız.

CÂRMÂZ1 ~i m. Plantă erbacee cu flori albe-roz și fructe roșii sau negre folosite drept colorant. /<turc. kirmiz

CÂRMÂZ2 ~uri n. Colorant roșu extras din gogoșile de coșenilă, folosit în medicină, în parfumerie etc.; carmin. /<turc. kirmiz

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cârmâz (insectă, plantă) s. m.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CÂRMÂZ s. 1. (BOT.; Phytolacca decandra și americana) (reg.) rumeioară. 2. v. coșenilă. 3. v. carmin.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cîrmîz s. m.1. Coșenilă (Coccus ilicis). – 2. Plantă (Phytolacca decandra). – 3. Materie colorantă roșie. – Mr. cîrmeze, megl. chirmiz. Tc. kirmiz, din arab. al-qirmiz (sp. alquermes, quermes), cf. Roesler 597; Șeineanu, II, 91; Lokotsch 1291; Ronzevalle 129; cf. ngr. ϰρεμέζι, alb. kërmës, bg. kŭrmuz.Der. cîrmîziu (var. cîrmiziu, hermeziu), adj. (roșu-viu, stacojiu), din tc. kirmizi, cf. sp. carmesi, fr. cramoisi, it. carmasino (› mag. karmaszin, de unde, în Trans., carmajin, cărmăjin, s. n. „piele stacojie”). Der. neol. carmin, s. m., din fr. carmin.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PHYTOLACCA L., CÎRMÎZ, fam. Phytolacaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, cca 34 specii, erbacee, anuale sau perene, rădăcină pivotantă, groasă, tulpini drepte. Frunze groase, nervate. Flori cu numeroase stamine și carpele. Fructe, bace.

Phytolacca acinosa Roxb. (syn. P. esculenta van Houtte). Specie originară din Himalaia pînă în Japonia. Flori hermafrodite, albe-verzui, dispuse într-o inflorescență erectă, 8 stamine cu filamente lățite la bază, 8 cârpele libere. Frunze subțiri cu nervuri transparente. Plantă anuală.

Phytolacca americana L. (syn. P. decandra L.). Specie originară din America de N. înflorește vara-toamna. Flori mici, albe-roșietice, dispuse în raceme drepte (10 stamine cu filamente liniare, un pistil, 10 cârpele concrescute). Frunze mari, alterne, groase, cu nervuri terțiare netransparente. Plante erbacee, perene. Tulpină lucioasă, dreaptă, roșiatică. Fructe, bace sferice, roșii sau roșii- închis.

Intrare: Phytolacca (gen de plante)
Phytolacca (gen de plante)
gen de plante (I2.1)
  • Phytolacca
Intrare: Phytolacca acinosa
Phytolacca acinosa park  nomenclatura binară
compus
  • Phytolacca acinosa
Intrare: Phytolacca americana
Phytolacca americana park  nomenclatura binară
compus
  • Phytolacca americana