bundiță sf [At: LB / V: bon~ / Pl: ~țe / E: bundă + -iță] 1-2 (Șhp) Bundă (1) (mică) din piele de miel cu cusături Si: (reg) bundric (1-2), bunduță (1-2). 3 (Îc) ~ ța-vântului Plantă erbacee, cu flori violete-purpurii, care crește pe câmpuri, pe dealuri Si: (reg) scorgoi, solovărviță (Phlomispurgens).

bundiță s.f. 1 Cojocel scurt, fără mîneci, din piele de miel, brodat cu fire de lînă colorată, caracteristic zonelor de nord ale Romániei; bundă. 2 Compus: (bot.) bundița-vîntului = plantă erbacee cu florile violete-purpurii, care crește prin finețe, pe cîmpuri, pe dealuri (Phlomis purgens). • pl. -e. și bondiță s.f. /bundă + -iță.

BUNDIȚĂ, bundițe, s. f. 1. Diminutiv al lui bundă. 2. (Bot.; în compusul) Bundița vântului = plantă erbacee cu flori violete-purpurii, care crește prin fânețe, pe câmpuri, pe dealuri (Phlomis pungens). – Bundă + suf. -iță.

bundiță s. f., g.-d. art. bundiței; pl. bundițe

PHLOMIS L., FLOMIS, fam. Labiatae. Gen originar din regiunile mediteraneene și Asia, cca 65 specii, erbacee, rădăcini tuberifere, semiarbuști sau arbuști verzi sau gri-lînoși. Frunze nedivizate, lipsite de stipele. Flori hermafrodite, neregulate, sesile, galbene, purpur sau albe (caliciul persistent, cilindric sau campanulat, cca 10 nervuri, pliat, cu 5 dinți, tub floral în interior deseori cu un cerc format din peri, buza superioară a corolei lată, uneori îngustă și falcată, bractee rigide, subulate, unele stamine cu un apendix la bază, antere așezate în perechi, stil cu 2 lobi în vîrf, un lob al stigmatului mai lung), așezate în verticile dense.

Phlomis fruticosa L. Specie care înflorește vara. Flori tubuloase, galbene, petale ondulate la vîrfuri, cca 35 flori în verticile terminale. Frunze verzi, păroase, ondulate, ovate sau înguste, pețiolate, slab-crestate, pe partea inferioară alb-pîsloase. Plantă perenă, tufă sau semitufă, 0,60-1,20 m înălțime, ramuri moi, acoperite de peri cenușii, rădăcini tuberoase.

Phlomis tuberosa L. Specie care înflorește vara. Flori purpur-roz sau roșii-violete, în interior, la bază, pubescente, 30-40 în verticile și multiflore. Frunze mari, cordiforme, crestate, lung-pețiolate, pubescente, cele dinspre vîrf lanceolate. Plantă erbacee, perenă, cca 1,40 m înălțime cu rădăcină tuberiformă. Tulpină slab ramificată.

Phlomis viscosa Poir. Specie care înflorește vara. Flori galbene-pal, cca 20, dispuse în verticile. Frunze rigide, cordiforme cu vîrf ascuțit, nedentate sau fin-crestate, lung-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, glandulos-pubescentă, cca 90 cm înălțime, neramificată.

BUNDIȚĂ s. 1. cojocel, pieptăraș. (O ~ bordată cu dihor.) 2. (BOT.) bundița-vântulul (Phlomis pungens) = (reg.) scorogoi, solovârfiță.