Perseu m. ultimul rege al Macedoniei, învins și detronat de Paul-Emiliu (167 a. Cr.).

Perseu m. Mit. rege din Argos, învingătorul Gorgonelor și al Meduzei, liberatorul Andromedei.

*perséŭ m. (după numele erouluĭ mitologic Perseŭ). Astr. O constelațiune numită pop. Căpățîna.

PERSÉU s. (ASTRON.; n. pr.) (pop.) căpățâna (art.), (reg.) toporul (art.).

PERSEU s. (ASTRON.) (pop.) căpățîna (art.), (reg.) toporul (art.).

Perseu = Perseus.

PERSEU (PERSEUS), ultimul rege al Macedoniei elenistice (179-168 î. Hr.). Și-a extins influența asupra statelor vecine și a încercat să-și impună protecția asupra lumii grecești. Înfrânt de romani în cel de-al treilea război macedonean (171-168 î. Hr.), la Pydna (168 î. Hr.), a murit în captivitate (165 î. Hr.), iar regatul său a fost împărțit în patru provincii tributare Romei.

PERSEU 1. (În mitologia greacă) Fiul lui Zeus și al muritoarei Danae. I se atribuie săvârșirea mai multor fapte vitejești, printre care uciderea Meduzei, salvarea de un monstru marin a Andromedei, cu care se însoară, uciderea lui Polydectes, prigonitorul mamei sale. Era considerat întemeietorul legendar al Micenei. 2. (Perseus) Constelație din emisfera boreală, care conține steaua variabilă Algol. Traversată de Calea Lactee, este vizibilă în România în timpul iernii.