PARASCHEVA, din calendarul ortodox, după numele grecesc al zilei vineri, Пαρασϰευή „pregătirea” care la slavii de Sud se cheamă Petka „a cincea” [zi] din săptămînă = vineri. Din numele feminin s-a creat și un masculin, frecv. munt. și mold. I. Feminine: A. 1. Paraschiva și cu ș (P Bor 29). 2. Cu schimbarea p. fin.: Paraschevia (P¹⁰). 3. Paraschi/a (Dm); -ia (16 A IV 15). 4. Paraschița (CL; 16 A III 389); cu afer.: Schițea b. (16 B IY 66); Chița însă este ipoc. < Evdochia. 5. Părăștița (Sd XV 218). 6. Parasiia (16 A IY 256). 7. Sincopat: Paraua s.: Paravii, Toader, zis Putavii și Pura va (17 A IV 453). B. Forme maramureșene și ardelene de orig. ucraineană: 1. Parascovea (Mar 192), Parasuca și Parasca (Mar; Dm; Ștef); Părasca (CL; Ard; Sd XVI și XXII). 3. Parosca (16 A II 214) și prob., prin deformare, Paruschi act. C. Segmentat: Para-Schiva. 1. Para f., act.; + -șa, *Parașa > Părășești s. (16 B VI 367). 2. Schiva, mold. (Tec: Sd V215, VI 88, VII 326, XI 258; C Raz 9); dobr. (16 A IV 138). 3. Alte ipocoristice: Chiva, Chivuța, Vuța, ard. (Var 22); Pache f.; Pachița, mold. (Sd XXI). 4. + Iustina: Paristina (Paș). 5. Paraștița f., ard. (Nepos). II. Pentru bărbați: 1. În forma feminină, în special la munteni: Paraschiva b. olt. (Sur VI) cinci persoane; – meșter, 1729 (Aș Br 12, 29); – paharnic, fiul Agăi Neagul (R Gr 339-340); – log. (Cîmp); – popa (17 B I 121); – călăraș, 1655; – armaș (17 B III 137). 2. În formă masculină: Paraschiv, frecv. act.^;; -escu; -ești, -eni ss. 3. Pereschiv (Sur XXII); -ul (Tec I) și t. 4. Cu apoc. + -cu, sau din segm. Paras-Chiv: Parascu, mold. (Sd XV 292); Parasca log. (D Buc); Părasco, Er. (Sur XXII); Parascan, G., act. 5. Sinc.: Parscul (Ard). III. Masculin segmentat: Para-Schivu (Chivu, Ivu). 1. Para post. (17 B I 113); – pah. (An G III 739); clucer (17 B IV 222). 2. Par jupan, 1557 (Olt); -u, V., mold.; -ea (17 A II 17). 3. Schivu, dobr. (RI XI 208). Chivu b. frecv.,; -lescu. 5. Ivu, I., ar. (RI IX 144); -l (Cat; 13-15 B 180; 16 B I 134; 17 B I 368; Dm; Ștef); Ivesc fam. act. (Jiul ard); Ivești s.; Ivoești s. (16 A II 51); v. și Ioan V B 9. IV. Din blg. Петка(-ко): 1. Petca f. (17 A II 92); – b., pîrcălab (17 A IV 9). 2. Pătcă, Petca, Petco (Ard; Moț). 3. Petcu, -l, -lescu, -leasa, și -lești ss. 4. Petcuș, act.; Petcani fam.; „Peci adică Petcu”, Anghel (Ard I 159); Peciu fam.