O definiție pentru Panaghiot


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PANAGHIOT < gr. ∏αναγιώτης derivat la rîndu-i din ∏άναγια « prea sfînta ». I. 1. Panaghia f. (Mar; Tec; RI XI 205); f., țig. (16 A IV 173); s. (AO III 118) și piscul cel mai înalt al muntelui Pionul din masivul Ceahlău; Naca fiul Panaghiei (Sd VI 30). 2. Panighia f., dobr. (RI XI 208). II. Masculinul, purtat numai în sec. XVIII, este cu mult mai vechi și a venit la noi prin greci, încă din sec. XVI. 1. Panaghiot stolnic (16 A IV 40); cu afer.: Ghiotu, ar. (Cara 28), adoptat sub forma Panaiot (17 B IV 176, III 23); -e, Cantacuzino (P6); -ache (LM); Panaiut (17 B II 200); -ea, Sandul, 1776, mold.; -ea (P6); Panaiuti = Panait (17 B I 258). 2. Cu schimbarea p. fin.: Panaguță, S. (Buc). 3. Din ngr. ∏αναέτης (But): Panaet (17 B I 226, III 32); Panait, -escu, act.; -e (Ștef). III. Divizat: Pana-Itu. A. Pana, contaminat cu Pan < Pantelimon, v. Pan. B. Itu și derivatele lui; în legătură și cu srb.-blg. Итo sintoma < Ioannes (Weig), v. Ioan V B 12.

Intrare: Panaghiot
Panaghiot nume propriu
nume propriu (I3)
  • Panaghiot