bujor sm [At: PANȚU, PL. / V: baj~, boj~, bujă, ~oară, bușor / Pl: ~i / E: vsl бужоур] 1 Plantă ierboasă de grădină, înaltă, cu frunze mari, cu rădăcina în formă de bulb, cu flori mari de culoare roșu-închis, roz sau alb (Paeonia officinalis) Si: bujor-roșu, băbărujă, rujă-de-Rusalii, rujioară, rușioară. 2 (Spc; îcp) Denumire dată focului pentru a îmblânzi spiritele care sălășluesc în el și-l fac să trosnească. 3 (Reg) Busuioc-roșu (Amaranthus caudabus). 4 Planta Orchis militaris Si: (reg) poroinic. 5 Planta Orchis purpurea Si: (reg) poroinic. 6 (Îc) ~-de-munte Smirdar (Rhododendron kotschyi). 7-8 (Pan) Bou (sau vițel) cu părul roșu. 9 (Fig; lpl) Obraji roșii. 10 (Îs) ~ românesc Specie de bujor ocrotită de lege cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica).

bujor s.m. I (bot.) 1 Nume dat mai multor specii de plante, din familia ranunculaceelor, cu florile mari, unele cultivate ca plante decorative (Paeonia): a) (și bujor-de-grădină) plantă cu florile mari, roșii, roz sau albe; b) (și bujor-de-cîmp) plantă cu florile roșii ca sîngele. ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu florile mari sîngerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Restr. Floarea acestor plante. ◊ Compar. Frumoasă, roșie ca un bujor (C. NEGR.). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. Pălărie cu flori Și pe față cu bujori (POP.). ♦ Fig. (la pl.) Obraji roșii. De supărare i-au pălit bujorii. 2 Compus: bujor-de-munte = smirdar (Rododendron kotschyi). 3 Gemănariță, poroinic (Orchis papilionacea). II Analog. 1 (hipocor.) (Nume pentru o) persoană tînără, frumoasă. Cincizeci de finișori, Tinerei, mîndri bujori (ALECS.). 2 (Nume dat unui) bou sau vițel cu părul roșu. • pl. -i. și bajor s.n. /<slav. божоуръ, bg. божур, srb. božur.

BUJOR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur.

BUJOR ~i m. 1) Specie de plante erbacee decorative, cultivate pentru florile lor mari roșii, roz sau albe. 2) Floare a acestor plante. * ~-de-munte arbust exotic de munte, cu flori roșii sau roz mirositoare; smirdar; trandafir-de-munte. 3) fig. Copil frumos. Un ~ de fată. 4) fig. Roșeață naturală a obrajilor. /<bulg. božur

bujor s. m., pl. bujori

BUJOR s. (BOT.) 1. (Paeonia officinalis) (reg.) rujă, rujioară, rușioară, (prin Transilv.) băbărujă. 2. bujor românesc (Paeonia peregrina) = (reg.) rujioară.

BUJOR s. v. busuioc roșu, palma-maicii-domnului, poroinic, salep.

bujor (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față).

PAEONIA, regiune antică în N Greciei, Macedoniei și V Bulgariei actuale, pe valea râului Vardar. Invadată succesiv de persani (490 î. Hr.) și macedoneni (358 î. Hr.), a devenit parte a prov. romane Macedonia (148 î. Hr.), iar mai târziu a fost inclusă în Imperiul Bizantin.

PAEONIA L., BUJOR, fam. Ranunculaceae. Gen originar din Asia, America și Europa, 33 specii perene, erbacee sau semilemnoase, semiarbuști cu rădăcini tuberoase și tulpină dreaptă, cilindrică, brăzdată și glabră. Frunze sectate pînă la bază, lung-pețiolate, pe ambele fețe glabre. Flori mari, 6 sepale inegale, 8-11 petale lungi de cca 6 cm, cu cele mai variate culori (albe, roz, crem, roșii etc.), învoite, semiînvolte sau simple, stamine numeroase. Fructe compuse din cîteva folicule mari, polisperme, păroase.

Paeonia cambessedesii Willk. Specie care înflorește primăvara. Flori. roz cu antere galbene, proeminente. Frunze lucioase pe o plantă de cca 45 cm înălțime.

Paeonia delavayi Franch. Specie care înflorește-vara. Flori roșii-purpur cu 5-9 petale rotunde și cârpele în formă de stea. Frunze-tripenate, pe partea inferioară gri-verzi. Cca 2 m înălțime. Rezistă bine iarna afară, chiar neprotejată.

Paeonia humilis Retz. [syn. P. peregrina Mill, var. humilis (Retz.) Huth]. Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori roșii (diametrul de 10-12 cm), cu filament roșu și antero galbene. Tija florală atinge 50 cm, acoperișuri, frunze tripenate, lucioase.

Paeonia lactiflora Pali. (syn. P. albiflora Pall., P. sinensis sau P. chinensis hort.). Specie care înflorește vara. Flori albe, parfumate (peste 8 petale, stamine oranj, cârpele cu vîrf roșu), cca 5 flori în vîrful unor tije verzi de 70-80 cm înălțime, cele terminale cu cca 12 cm diametru, iar cele laterale mai mici. Frunzele, de culoare verde-deschis, dublu-tripenate.

Paeonia lutea Delavay. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori galbene (6-7 petale aproape rotunde), în formă de cupă. Frunze mari, tripenate, diviziunile neregulate, ovat-lanceolate, lucioase, gri-verzui, cu nervuri puternice. Semiarbust, cca 55 cm înălțime.

Paeonia mascula Mill. (syn. P. corallina Retz.), Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii purpurii. Plantă ce atinge rar 80-90 cm înălțime.

Paeonia mlokosewitschii Lomak. Specie care înflorește primăvara. Flori galben-citron, în formă de cupă. Frunze verzi-albăstrui. Plantă de cca 70 cm înălțime.

Paeonia obovata Maxim. Specie care înflorește vara. Flori roșii-purpur. Frunze bazale dublu-tripenate. Plantă de cca 55 cm înălțime.

Paeonia officinalis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori regulate, hermafrodite, mari, solitare, 9-10 cm diametru (un caliciu foliaceu, 5 sepale inegale, persistente, corolă formată din 5-8 petale roșii-luminos, concave, numeroase stamine roz și cîteva carpele cu peri ruginii) terminale. Frunze coriacee, alterne, mari și inegale, divizate în lobi lanceolați întregi, glabre- sau ușor-păroase și verzi-alburii pe partea inferioară. Tulpină simplă, 80 cm înaltă, rădăcini fuziforme, cărnoase.

Paeonia peregrina Mill. (syn. P. decora Anders., P. lobata Desf.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-aprins. Frunze putrescente cu diviziuni alungit-eliptice ascuțite. Plantă înaltă de 70-80 cm, cu rădăcini rizomatoase, trasante.

Paeonia romanica Brîndza, « Bujor românesc ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori mari, roșii-sîngerii (5-6 sepale inegale, 8-11 petale, 2-4 carpele tomentoase, staminele glabre, stigmat roz sau purpuriu, lameliform) așezate în vîrful unor pedunculi glabri. Frunze glabre, verzi, lung-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cu rădăcini fibroase, fasciculate, terminate prin tuberculi oblong-eliptici sau moniliformi, cărnoși. Tulpină glabră, erectă, cilindrică, sulcată.

Paeonia suffruticosa Andr., (syn. P. arborea Don; P. montan Sims). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori de culoare roz, albă sau bleu, diametrul 16 cm, simple sau duble, cu pete mari la baza fiecărei petale ce înconjoară staminele galbene de pe ridicătura centrală. Arbust ramificat, înalt de 0,80-1,50 m. Frunze mari, dublu-tripenate. Rezistă iarna afară foarte bine.

Paeonia tenuifolia L. Specie care înflorește primăvara. Flori simple, roșii-purpurii, în formă de cupă, cu diametrul de cca 6 cm, cca 10 petale ovat-oblonge, stamine galbene, numeroase. Frunze multipenate, foliole liniare, glabre. Plantă glabră, cca 50 cm înălțime, tulpini drepte, simple, cu o floare terminală, rădăcini terminate prin tuberculi.

Paeonia veitchii Lynch. Specie care înflorește vara. Flori roșietice cu diametrul de 6- 9 cm. Tulpină înaltă de 35-40 cm, cu numeroase tije florale.

Paeonia wittmanniana Hartw. Specie care înflorește primăvara. Flori galbene-crem, mari, simple, pe tije înalte de 1 m. modificată