poș⁴ sn vz poșă¹

poșă¹ sf [At: ANTIM, P. 309 / V: poș sn, puș sn, pușă^[1] / Pl: ~șe / E: nct] (Reg) Corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit la distanțe aproximativ egale, cu scopul de a ține priponul la suprafața apei. corectat(ă)

puș³ sn vz poșă¹

pușă sf vz poșă¹

PUS², -Ă, puși, -se, adj. Așezat undeva, pregătit pentru ceva. ◊ Expr. Masă pusă = masă pe care sînt pregătite farfuriile și tacîmurile pentru mîncare. Cu nepusă masă sau cu nepus în masă = pe nepregătite, pe neașteptate; p. ext. fără voie, forțat. S-a sculat cu nepus în masă, căci nu mai era de chip să doarmă, cum dormea, alte dăți pînă pe la amiază. CREANGĂ, P. 264. De-ar veni... să-mi aducă pasportu, m-aș porni cu nepusă masă. ALECSANDRI, T. I 195.

POȘĂ s. f. flotor de trestie, folosit de pescari pentru susținerea sculelor de pescuit. (< fr. poche)

PUS pusă (puși, puse) v. A PUNE. ◊ A aștepta cu masa pusă (sau întinsă) a) a aștepta cu masa pregătită; b) a aștepta cu bunăvoință, cu bucurie. /v. a pune

2) pus, -ă adj. Depus, așezat. S. n., pl. urĭ. Pus din mînă, un fel de farmece ale babelor.

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Îl așteaptă cu masa ~.)

PUS adj. așternut, întins, pregătit. (Masă ~.)

poșă, poșe, s.f. (reg.) corp cilindric făcut din tulpină de papură sau pipirig, legat de sfoara priponului de pescuit din loc în loc, pentru a-l menține la suprafața apei.